Am venit să iau o floare, Leană, dunăreana mea,
Și cu chip de fată mare, Leană, dobrogeană, fa,
Cu sprâncene îmbinate, lele lele Leană
Și cu plete înnodate, Leană dobrogeană
Și când te-o privi prin gene, lele lele alelei
Parcă-i luna printre stele, lele lele alelei
Și așa-i de mândră fața, lele lele Leană
Ca soarele dimineața, Leană dobrogeană!

– N-ai vrea, Ilenuță, fa –
– Spune, măi, băiete, măi!
– Să treci Dunărea încoa!
– Alelei, băiete, măi!
– Împreună să muncim, lele lele Leană
Și cu dor să ne iubim, Leană dobrogeană!

– Voinicel cu brațe tari, lele lele alelei
Du-mă-n deltă la pescari, lele lele alelei
Frunzuliță foi de fag, lele lele Leană
Să muncesc cu cin’ mi-e drag, Leană dunăreană.

Dimineața să te văd, spune, măi, băiete, măi
Că pui mâna pe năvod, alelei, băiete, măi
Și în delta cea bogată, lele lele Leană
Să văd peștele cum saltă, Leană dunăreană
Unde salcia-i pletoasă, lele lele alelei
Fericiți să facem casă, lele lele alelei
Că-ntre Dunăre și mare, lele lele Leană
Dobrogea toată-i o floare, Leană dunăreană
Că-ntre Dunăre și mare, lele lele Leană
Dobrogea toată-i o floare, Leană dunăreană