cavaleri – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pegas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În tropot de cai năvălesc cavaleri,
Pe coamele-n vânt şi grebăn ‘n sudori,
Cu pinteni lovesc în flanc, în subsuori;
Nu ştiu de-s jockey, sau de sunt ieniceri.
Zăbale-s în spume şi gât încordat,
Sunt mândri, cu piept în fileuri de muşchi..
Înalţă genunchi în galopul ritmat
Şi cal, călăreţ, sunt un trunchi şi vipuşti.
Din coapse, mănunchiuri gluteii se umflă,
Cu linii de fascii ce-i întretaie..
Urechi, în mişcare perpetuă, ascultă;
Cravaşa-i doar simbol, ce ciucur o-ndoaie.
Cu nările-n vânt, de profunde-aspiraţii,
E-un scrâşnet în goana nebună de hamuri..
E mort de mîndria de-avea incantaţii;
Cu coada, în vânt, e la finish cu lauri.
E simbolul forţei strunită de minte,
Atlet al naturii e prin excelenţă..
E brutus miotic cabalul cuminte
Şi mândru-i sunt parte, de cal-existenţă!

Constanţa Buzea - Liman

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Departe, departe
Pe unde vor fi cavaleri
Senini pe cai negri.
Tu cauți liman
Străin într-o stranie stare
Inelul meu pal.
Fantomă rotundă
Falanga se rupe
În aer rămâne.
Tu cauți un timp
Pe care eu nu pot să-l nasc
Deși sunt cu tine.
Trufia se clatină-n scări
Argintul vorbește
O limbă a mării.
Pierdut înțeles
Al morților duble călare
Din gând.
Degeaba fac larmă lăstunii
Intrăm în ținutul de piatră
Profund ca-ntr-un text.

Cargo - Țepeș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un veac ce e foarte departe,
Când păgânii nu aveau hotare,
S-a născut un cavaler, sub soare,
Un cavaler c-o mare supărare.
Supărare pe păgânii care,
Jefuind și ucigând în cale,
Cucereau cetăți, pământ, popoare,
Ce creștinii le puneau în cale.
Cavaler, fără de teamă,
La ospăț cu sânge-n cană.
Cavaler, cu crucea-n mână,
Cavaler cu-o țeapă lungă!
Țeapă pentru cei care,
În urlete, flăcări și fum,
Batjocoreau creștinătatea,
Arzând…

Friedrich Nietzsche - Saaleck

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dulce, pe munte și vale,
Pacea se lasă-n amurg.
Din soare cu blânde surâsuri
Razele ultime curg.
Iau culorile foc, licărește
Un cerc de adânci frumuseți.
Îmi pare că văd din morminte
Cum ies cavalerii semeți.
Și-auzi! Din castele, puternic,
Voios suie-un sunet din nou.
Pădurile-ascultă, la pândă,
În jur fermecatul ecou.
În mijloc se-nvolbură cânturi,
De chef, vânători și război:
Chiar ăuie cornul: răsună
Puternic trompetele-apoi.
Și soarele-apune; se pierde
Treptat un răsunet voios;
O pace de moarte și groază
Cuprinde odăile jos.
Stă Saaleck-ul ros de tristețe
Pierdut sub golașele stânci.
Văzându-l, mă bântuie-n suflet
O spaimă cu aripi adânci.

Ioan Friciu - Cetate Transilvană (Sonet)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trec în pas de dans prin micul nostru burg
Bravi cavaleri, domnițe visătoare;
Din zorii zilei în apus de soare
Lâncezii în zale ulițe parcurg.
Alături stau în cete domnișoare,
Priviri alese în urma lor se scurg,
Măști împestrițate-n Piața Mare curg
Și peste tot e iz de sărbătoare.
Bătrânul faur bate-n nicovală
Cu lovituri profund asurzitoare,
Bogații târgoveți îi dau năvală,
Aruncă-n jur priviri iscoditoare,
Să vadă cum se face o zăbală
Din fier forjat pe vatra medievală.
Ioan Friciu