Refren (x2):
Viața e un meci la categoria grea
Cea mai bună lovitură rămâne eschiva
Ai o singură repriză
N-are cine să te-ascundă
Tragi cu dinții până-n ultima secundă.

II:
Nu vreau să țin cont de regulile scrise
Și n-am prieteni printre oamenii cu idei fixe
De ce trebuie să vreau să am o vilă-n Primăverii
Atâta timp cât stau la bloc
Stau cu ai mei și beau în fața scării
Nu trăiesc pentru limuzine,
Viitorul pentru mine înseamnă simplu mâine
Ce-o să faci când tatăl tău n-o să-ți mai dea bani
O să mori?
Înseamnă că alții ar trebui să moară de mai multe ori
Nu vreau să mă-nțelegi greșit
E diferit felul de-a gândi, da’ tu, tu nu știi
Nu vreau să mă-ngrop în bani că loveaua prostește
E mai bine să ai exact atât cât îți lipsește
Nu sufăr de niciun complex
Și n-am să gând să mă-ngrop la mână cu vreun Rolex
Ultimul vers pe care-l știu pe dinafară
Vreau să cred că reușim să scoatem un album afară.

Refren (x2):
Viața e un meci la categoria grea
Cea mai bună lovitură rămâne eschiva
Ai o singură repriză
N-are cine să te-ascundă
Tragi cu dinții până-n ultima secundă.

III:
Aș vrea să beau mai multe sticle de vin rece
Decât poate să numere un polițist pe degete
Vreau un copil care să crească fără să mă urască
Pentru lecții de viață din terasă în terasă
Fără acte, fără bani, fără echilibru
Vreau să nu simt cum trece timpu’
Aș vrea să mor înainte să devin inutil
Un bunic pervers în baston și senil
Aș vrea să pot să vă-mbăt pe toți care-ascultați albumu’
(Dac-am bea cu fiecare în parte ar fi și ultimu’)
Vreau să simt că trăiesc, nu colectez maculatură
Pentru o altă viață la fel de nesigură
Vreau prea mult pentru unul singur
Dar fie, ultimul vers toți ar trebui să-l știe
Îmi doresc ce-mi dorești tu mie și să ți se-ntâmple ție.

Refren (x4):
Viața e un meci la categoria grea
Cea mai bună lovitură rămâne eschiva
Ai o singură repriză
N-are cine sa te-ascunda
Tragi cu dintii pana-n ultima secunda.