Stres:
Lumea asta e un loc foarte departe, my man
Aici curg lacrimi din mame, în fața la rame de lemn
Normal că fumăm multe grame, la ce drame avem
Pentru bani, unii ajung să folosească arme, god damn
Uite puțin adevăr, până nu tre’ să cenzurăm
Vrem numai să primim, dar n-o să putem să le cărăm
O să ne doboare, dacă nu învățăm să mai și dăm
Doamne-ajută, că noi între noi n-o să ne ajutăm
Nu vrem să fim cei mai buni, noi vrem să fim cel mai bun
Nu vrem să aibă toți, vreau să am eu și pun la comun
Am luat eu fapta, dar așa gândesc toți de pe Pământ
Ne credem superiori, toți spun în gând: “Bă, eu chiar sunt”
Cine ne greșește, am vrea să îl mănânce monștrii
Dar Domnul să ne ierte, cum iertăm greșiților noștri
Câteodată, suntem ipocriți, vorbim ca proștii
Și atragem multe probleme, care ne iau la moshpit.

Refren X2

Sișu Tudor:
Unii plătesc sume mari, să meargă în safari
De parcă cresc în curte dolarii
Alții merg pe gratis, că stau cu golanii
Și dresează și leii, atunci când se fac gheață banii
Plus că e cald, trebuie pusă în pahare, servită la doamne
Că-s ochi și urechi când e vorba de junglă și arme
Genul de femei care-și doresc fericirea, dar le vezi clar că trăiesc pentru drame
Ne croim drum printre ferigi și liane, ne ferim de capcane
Visăm să ieșim de aici cu multe milioane
Jungla-ți dă mâncare: avocado, banane, dar fiarele vor carne
Sunt proiectate pentru vânătoare, propulsate de mușchi și tendoane
Și, metaforic, dacă privești problema, tot simți că te doare
Și zeu să te crezi, tot simți că se moare
O știe și Mowgli, acum că e mare.

Refren X2