Ion Hristofor - Doamne Soarta Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Simt că zilele sunt tot mai grele, când încep toate să mă doară
Că trec anii vieții mele, cum trece apa la moară
Singur am rămas fără putere, abia de mai ies la poartă
Și plâng viața cu durere, nu mai sunt ca altădată

Schimbă-mi Doamne mie soarta ce mi-ai scris-o-n cartea vieții
Rupe-mi foaia, scrie-mi alta și dă-mi anii tinereții

Nu mai știu nicicând de sărbătoare, cu cine să stau la masă
Copiii-s prin lumea mare, nu mai vin nicicând pe acasă
Și de când s-a prăpădit nevasta, nimeni la ușa nu bate
Eu blestem pe lumea asta, să stau în singurătate

Schimbă-mi Doamne mie soarta ce mi-ai scris-o-n cartea vieții
Rupe-mi foaia, scrie-mi alta și dă-mi anii tinereții

Prieteni sau rude pe la mine, nu mai vin nici ca să-mi ceară
Știu că nu mai am la cine, că-mi e viața prea amară
Când munceam și-n casă aveam de toate, veneau toți și-mi luau din mână
Fă-mă Doamne de se poate, tânăr pentru-o săptămână

Schimbă-mi Doamne mie soarta ce mi-ai scris-o-n cartea vieții
Rupe-mi foaia, scrie-mi alta și dă-mi anii tinereții

Bebbe - Cartea Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

– Strofa 1 –
Răsfoind cartea vieții mele, copile, știi
N-am crezut că visul din noapte se va adeveri
Țipetele ce le auzeam, erau adevărate
Nu am vrut să cred că el avea să plece departe
Nu am crezut că așa curând el va pleca
Că-și va lăsa pe chipul nostru adânc amprenta
Incredibil cât de puternic e încă sentimentul
Au trecut trei ani de atunci, blestem tot trecutul
Încă îl visez cum eram odată afară
Cum vorbeam la telefon în fiecare seară
Îmi amintesc fiecare detaliu în parte, de fel
Și mă seacă întrebarea de ce tocmai el?
N-am reușit să-mi răspund, să-mi revin
Nu e cazul, unde e hazul frate ce îl susțin
Uneori când tac, îl aud cum mă strigă
Sincer, l-aș urma dar mă instigă.
– Refren x2 –
Înnebunesc gândindu-mă la el, mă enervez
Căci trăiesc fără el n-are rost, mă opresc
Că zăresc imaginea lui în vitrină, și mă doare..
Oare când se va opri ploaia, să vină soare?.
– Strofa 2 –
Uneori, îmi aprind țigara, odată cu gândul
Că va veni și ziua când voi rupe foile, trecutul
Toate zilele în care am plâns, și am strigat
Disperată după un semn cum că am visat
Blestemată soarta, a lăsat suflete plângând
Nu i-a păsat, i-a luat viața precum un gând
De ce aș zâmbi în lipsa lui? nu am motive
Nu sunt suficiente să scot amarul din mine
Cum aș putea uita privirea lui pură, rece
Trupul lui căzut pe un asfalt dur.. de ce
De ce tocmai el, de ce în floarea vieții
A fost nevoit să dea cu pace sorții morții
Nici de aș putea, n-aș uita acest capitol
Despărțirile nu se uită nici când pici la sol
Dar eu am ratat momentul să-i spun pa
Și vezi tu copile, e degeaba piesa asta.
– Refren x2 –
Înnebunesc gândindu-mă la el, mă enervez
Căci trăiesc fără el n-are rost, mă opresc
Că zăresc imaginea lui în vitrină, și mă doare
Oare când se va opri ploaia, să vină soare?.
– Strofa 3 –
Privind în trecut, nu văd decât suferința
Nu e nimic altceva, am rămas doar cu voința
Voința să pot trece peste, să merg mai departe
Să știu că nu l-am dezamăgit prin atâtea fapte
E prima oară când expun motivul adevărat
Pentru care încă sunt aici, nu am plecat
E secvența ce mă rupe zi de zi, fără încetare
Faptul că am văzut moartea cu ochii mei. mă doare
Dar doare și mai rău pierderea unui frate
Să închei povestea, să pui punctul de rigoare
Și în minte să fie prezent doar el fără suflet
Abandonat de îngerul său rău fără cuget
Un înger fără aripi, a plecat de pe pământ
Cu părți din sufletele celor ce-l poartă în gând
Și acum ia aminte copile, învață-ți lecția
Să nu rămâi repetent în viață, aplică corecția.

carte viata – Versuri.pro

Ion Hristofor - Doamne Soarta Mea

Bebbe - Cartea Vieții