Underman:
Eram zece,
Nu simțeam cum timpu’ trece
Aveam texte
În crește
Și pretexte
De-a petrece
Până când unu’ și-a luat fete-n pântece
Și-a ales să plece!
Nouă
Ne pare ca ploi
Când iarba ne-nconjura cu rouă
Și dormeam pe jos cu-amândouă
Râzând fals ca Grupul Vouă
Pe loc
Când apa dă de-un clocot
Și ne-am oparit forțat de-acest potop
Și-ncă în stare de șoc
Fără să știu ce provoc
I-am mai dat unuia foc
Ne trezirăm șapte
Ne transmiteau șoapte
În cluburi de noapte
Acaparate
Prin false acte
Și bilete neachitate
De mici
Amici
Ce-ncercau să intre pe la spate
L-am pierdut pe șase!
Am crezut că astea-s farse
Stoarse
Din neputințele noastre
Și-am pus pe CD melodii proaspete
Bine primite-n case
Ca un oaspete
Toți cinci
Când unu’ căzuse lovit în clinci
Când și-a spus: « Decât să muști, mai bine lingi
Mai bine muncești până ce crapi în opinci
Și la cinci o-ntinzi
A luat pactu’
Om ce-și pierde capu’
Încercând să bată anonimatu’
Și-acum e oftica baiatu’
Crezând că la (?) cinci
Bancomatu’ toți trei
Sărim din somn minus unu din tren
Culcați, săraci pe-arome de tez
Treziti evrei
Tot mai puțini holtei
Iar cei ușori din ce în ce mai grei
Trage de crengi acompaniati reciproc
Sau doar de voi
Mânați mai mulți de nevoi
Decât de autografe-n foi
Până când ne-am despărțit și noi
Am rămas doar doi
Și-am plecat să trec anu’
N-am să dau cu banu’
Decât când trag la sorți planu’
Îmi poți spune căpitanu’
Căpitanu’, căpitanu’..