' de la Cantină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

-„Hai noroc!”
-„Noroc!”
-„Ai fost la masă, mă? Ce-au ăștia la cantină?”
-„Au pe dracu’!”
De ce ești porcule trist, măi?
Că doar nu ești cantinist,
Că doar nu ești cantinist, măi tată!
Cum să nu fiu trist bădie,
Că nu-i trai la porcărie!
Că nu-i trai la porcărie!
Că n-apuc s-ajung bădie,
La student în farfurie,
La student în farfurie, zi băi!
Până nu împinge Kent-u’,
Rabdă și tace studentu’,
Rabdă și tace studentu’.
Mă taie și-mi arde porii,
Draga nenii..
Mă mănâncă profesorii,
Mă mănâncă profesorii, zi bă!
Mi-au mâncat mușchiulețul, dodă,
Mi-au lăsat doar sufletul, dodă,
Of, Of!
Că de joi și până joi,
Sufletul să-l mâncați voi, măi!
Cântecul s-a terminat, măi,
V-am mințit și v-am fentat,
Porcu’ nici n-a existat,
Porcu’ nici n-a existat,
Porcu’ nici n-a existat, măi!
Țeapă!

Adrian Păunescu - Cantina Populară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Credeam în puterile sângelui meu
Dar aflu acum, sub accente de astre,
Că nu e al meu și că eu nu sunt eu,
Că eu am ajuns alimentele voastre.
Chimia pe care în fiece zi
Mi-o dați s-o mănânc, m-a schimbat până-n oase
Și mâine de mine nimic nu voi ști,
Eu, pâlc de distante-amintiri tenebroase.
Credeam în eu însumi, dar eu sunt ca voi,
La ieslea comună merg zilnic, de foame,
Cu fruntea-n zenit și cu glezna-n noroi,
Degeaba născut doar de una din mame.
C-am fost într-un fel și-am ajuns om comun,
Cum toți am avut trăsături speciale,
Credeam că mi-e dată puterea să spun,
Dar floră de bici mi-nflorește pe șale.
Credeam în puterile sângelui meu,
Simțeam că sunt cupa de-a pururea plină,
Dar el nu-i al meu și nici eu nu sunt eu,
Eu, biet abonat la această cantină.

cantina – Versuri.pro

' de la Cantină

Adrian Păunescu - Cantina Populară