cantece haiducesti – Versuri.pro

Doine - Doina Haiducească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu, vere, te-aș întreba,
Dacă nu te-ai supăra,
Cu ce hrană te hrănești
De nici vara nu muncești,
Nici iarna nu umbletești?
Nu știu, vere, spune-ți-oi,
Ori o palmă trage-ți-oi.
Când e vara, primăvara,
Iau cu mine merindioara
Și mă sui pe plai la munte
Unde-s oile mai multe.
Merg la stâne, le petrec
Și de acolo încă plec
Jos, pe valea Oltului,
La steaua ungurului,
Să mă rog la Dumnezeu
Să facă pe gândul meu,
Să deie ploaie cu soare
Ce îndeamnă la culcare,
Să adoarmă stejarii,
Să le fur armăsarii.
Apoi singur îmi fac parte,
Aleg steava-n jumătate
Și mă duc, vere, -ntr-o ducă,
De se pare că-s nălucă,
Drept la târg, la Brâncovet,
Unde-s caii mai cu preț.
Iepele care-s cu mânzi
Fac cinci sute de florinzi,
Iar de soi moldovenesc
Cu galbeni se cântăresc,
Apoi, vere, încă plec
La Anița de petrec
Viața bună-ndestulată,
Cât mi-e punga nesecată,
Și petrec într-o-ntinsoare
Tot la umbră, la răcoare,
Cu trupul pe frunzi căzute,
Cu gura la cep de bute,
De-aud vinul gâlgâind
Și mandruțele alergând
Ca să le sărut pe rând.

Ioana Radu - De La Primărie-n Sus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De la primărie-n sus
Măi, Lino, Leano
Toate lămpile s-au stins
Măi, Lino, Leano
Numai la mândruța mea
Lino, Leano
Arde lampa ca și-o stea
Lino, Leano.
Păi, foaie verde foi migdale
Lino, Leano
Păi, dragostea e lucru mare
Lino, Leano
Nu-ți dă stare la mâncare
Lino, Leano
Nici hodină la culcare
Lino, Leano.
Și-mi luai calul și biciușca
Lino, Leano
Trecui dealul la Măciuca
Lino, Leano
Măciuca-i comună mare
Lino, Leano
M-ieșeau fetele-n cărare
Lino, Leano.
Păi, opream calul lângă ele
Lino, Leano
Și-mi dădeau vin din ulcele
Lino, Leano
Din ulcele fermecate
Lino, Leano
Cu flori înfrumusețate
Lino, Leano.
După vin începea jocul
Lino, Leano
Horă mare cu tot focul
Lino, Leano
Cu cântece oltenești
Lino, Leano
Și cântece haiducești
Lino, Leano

Vasile Alecsandri - Cântic Haiducesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iarna vine, vara trece
Și pădurea s-au rărit!
Ziua-i viscol, noaptea-i rece,
Gerul vieții a sosit!.
Cât mi-a fi iarna de mare,
Ce-o să facem, vai de noi!
Fără codru, fără soare,
Făr’ de bani, făr’ de ciocoi?.
Sai pe creanga cea uscată,
Dragă corbi, corbișor.
Vezi, în calea depărtată
Nu-i zări vrun călător?.
Călător cu punga plină
Și cu șal la cap legat,
Să-mi mai cerc astă rugină
Și să-mi fac bani de iernat.
Daleu! codre, frățioare,
Ce-ți făcuși frunzișul des,
Unde-n pândă, la răcoare,
Stam sunând din frunze-ades?.
Vara trece, iarna vine,
Și tu, codre, te-ai uscat!
Trece vara, și ca tine
Florile mi-am scuturat!.
Ne-au ajuns vremea de muncă.
De scos arma de la brâu,
De lăsat potica-n luncă
Și de dat capul sub frâu!.
Daleu! dragă primăvară,
De-ai veni când aș vrea eu,
Să mai ies voinic prin țară,
Să fiu iar la largul meu!.
Să-mi pun cușma pe-o ureche
Și să-mi las pletele-n vânt,
Și-n potica mea cea veche
Să mă-ntind iar la pământ.
Să simt iar durda pe spate
Și să-mi văd ici că lucesc
Cinci pistoale ferecate,
Cu hamgerul haiducesc.
Și pe coarda-i cea pletoasă
Să-mi dismierd murgul voinic,
Și pe zarea luminoasă
El să zboare, eu să-i zic:.
„Fugi ca vântul, fugi ca gândul,
Măi, voinice năzdrăvan!
Căci acum ne-au venit rândul,
Au sosit vremea de an,.
Să ținem codrii și valea
Noi, vitejii amândoi.
La neferi să-nchidem calea,
Să dăm groaza prin ciocoi.”