Maiestate! Walesul
E sigur, cel de preț:
Cu pământ, râu, pășuni,
Având și munte, șes.
Și poporul, dat de Domnul,
E fericit, Sire!
Colibele toate tac,
Ca niște morminte.

Rege Edward, rege englez,
Pe calul șarg a mers:
În jur liniște, tot drumul,
Ținutul mut și șters.
Montgomery e cetatea,
Unde poposește;
Montgomery fiind stăpânul,
Primește pe rege.

Vânat, pește și bucate,
Bun de ochi, gură,
Ce sute de slugi aduc
Și văzul ți-l fură;.
Tot ce rodește insula
Băuturi, hrane;
Și tot vinul ce spumegă
Dincolo de mare.

Domnilor! mie nimeni nu-mi
Închină un pahar?
Domnilor! câinilor de Wales!
Trăiască Edward?.
Vânat și pește, și ce e sub cer
Bun de gură, ochi,
Văd eu: dar drac e închis
În orice nobil.

Domnilor, câini ticăloși!
Trăiască Edward?
Care va cânta faptele –
Să apară un bard!.
Voinicii se privesc,
Din Wales veniți;
Obrajii de mânie,
De frică-s palizi.

Grai oprit, ton în suspans,
Suflul se abate. –
După ușă un om cărunt,
Un bard alb apare.
Rege, faptele el cântă,
Bătrânul începe;
Un zuruit, un horcâit,
Când lira izbește.

Un zuruit, un horcăit,
Ziua în sânge,
Fiarele la miros vin:
Vina ta e, rege!.
Sunt uciși cu miile,
În grămezi, cruce,
Vii spicuie plângând:
Vina ta e, rege!.

La rug cu el! e prea dur –
Poruncește Edward –
Merit un cântec moale;
Ș-intră un june, bard.
„Ah! spre golful Milford suflă
Briza de seară;
Jale de virgine, plâns de
Văduve apasă.

Nu naște sclav fată! mamă
Tu, nu alăpta prunc!.. ”
Regele dă semn. Ce prinde
Pe cel ajuns la rug.
Cutezător și nechemat
Un alt bard răsare;
Și cobza nu se dezice,
Acest cânt apare:.

„Din lupte avem eroi –
Tu, Edward ascultă:
N-avem bard de Wales, care
Pe tine laudă.
Faptele lor plâng pe liră –
Ascultă tu, Edward:
Spre tine merge blestemul,
De la orice bard. ”.
Văd eu! – Regele va da
ordin cumplit, din mers:
La rug, cu oponenții
De barzi din Wales!.

Slugile gonesc vraiște,
Prin țări, departe.
În Montgomery s-a nimerit
Un ospăț aparte.
Rege Edward, rege englez
Pe calul șarg a mers;
În jur totul în flăcări:
Provincia Wales.

Cincisute cântând a mers,
Bard-Wales în flamă:
Dar niciunul n-ar fi spus
Ca: să trăiască. –.
Ah! ce urlă? ce cânt nocturn
Prin Londra, și stradal?
Primarul va fi spânzurat,
Dacă va fi vacarm!.

E liniște; și zumzetul
Muștelor dispare:
„Vai celor, care se plâng!
Regele doarme. ”.
Hei! fluier, tobă, cânt!
Trombon, mai tare:
Blestemul de ospăț s-aud,
Răsunând din Wales..

După cânt, fluier, tobă,
Și corn de vestiri,
Cincisute cântă tare
Cântul de martiri. (*).