Gani - Cândva Visa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

8:49 – sare din pat panicat
Telefonu’ ăsta nenorocit iar n-a sunat, l-au descărcat
Cele vreo 3 snooze-uri, sau l-a lăsat auzul
Nu mai contează, tre’ să prindă autobuzul
Spre metrou, s-ajungă la birou
La aceleaşi feţe vechi gata să-l ia de nou
Dar mai sunt clipe lungi pân-atunci,
Purtat pe drumuri zi de zi, ca nişte blugi..
Uzat, priveşte fix fără vreo ţintă
Se uită în jur, parcă se vede în oglindă
A călcat pe cineva, dar a uitat să simtă
Până e împins când uşile cer atenţie să se-nchidă.
Nu răsuflă uşurat în clipa opririi,
N-are timp de blocaj în pasaj la Unirii
Voinţa gaj, s-a conformat, ar vrea curaj
Să-ncerce altceva, dar se ştie prea laş..
La şi 5 vede iar lumina – tiraj,
Se lasă purtat de paşi înainte, maaaaarş..
.. ează, se vrea treaz, doarme pe el ca o saltea
Printre anonimi – doar încă unu’ din reţea.
Felu’ 14 dintr-o masă amorfă
Întors pe dos, de parcă are entorsă,
Tot efortul lui pare pentru pereţi, ca o amorsă
Şi, deşi îl trec, nu e-n apele lui, precum o morsă
De la zoo, nici dacă plouă.
Sclăvit zilnic cât 10 şi azi e o zi nouă (9)
Şi una-două, click-click pentru sume
Când azi e doar un link între ieri şi mâine..
E dat cu Hugo Boss, e şefu’ la miros,
Şi-a luat cravata roz, s-a instalat pe post,
Cu replici pe de rost, recitate anost
N-a ars demult vreun prost, dar e prăjit, gen toast.
Ce simplu pare tot când e condus de cerebel
Şi ce rebel e el dând share la meme antisistem
Postarea pe privat, să nu vadă vreun manager,
În paralel cu un Excel ce avea deadline ieri.
Nu-nţelege cum a ajuns să se lege
Pentru rate, chirie şi un badge, e
Ca un senator fărădelege, ce,
Ar da-napoi din propriile alegeri.
Îl ia cu friguri că nu-l lasă rece
Că timpul trece şi el se-ntrece
În cursa altora cu scuza c-ar pleca
Lejer, dar e ceva ce tot nu merge aşa:
Oameni identici, cu mai multe feţe decât un zar,
Are regrete, da’ nici n-a-ncercat măcar.
„Mă car!” – îşi zice-n sine zilnic
Sătul şi pe nepusă masă, ca la picnic,
Îşi aminteşte că n-a fost mereu aşa,
Cândva visa şi-atunci când nu dormea..
Crescut departe de părinţi, aşa evada
Nu prea se regăsea-n peisaj, da-l recrea.
Pânza vedea ce simţea şi culoarea-i vorbea,
Noaptea-l înţelegea când restu’ lumii dormea,
Când băieţii la bloc mai făceau combinaţii
El combina nuanţe şi n-asculta la alţii:
„Unde crezi c-o s-ajungi cu mâzgălelile tale?
Nu ştii, coae, că artiştii mor de foame?”,
Sau „Eşti un copil bun, nu te lăsa mai prejos,
Mai bine stai în banca ta, ca să devii om serios”
Sau „O s-ajungi un drogat şi-un ratat,
N-o să faci niciun ban, n-o să fii bărbat!”
Dar nu-i asculta şi tot desena
Cu gândul la o ea şi clipa-n care va schiţa
Un gest şi-n faţa ei, nu doar hârtia
Muza-l tot inspira şi-o imortaliza
I-a adus un portret, ea i-a evitat privirea
Şi, ca rătăcit în primărie, s-a pierdut cu Firea..
Şi s-a gândit că poate-aveau toţi dreptate
Şi arta se pierde între ştiinţe exacte,
Că nu e totul roz şi nici complementar,
S-a estompat în griul cotidian.
Deci s-a resemnat, a mers şi-a semnat
Primul lui contract, practic s-a angajat
Să uite de visuri, s-a lăsat şi a lăsat
Undeva uitat un autoportret neterminat..

candva visa – Versuri.pro

Gani - Cândva Visa