camasi – Versuri.pro

Mircea Micu - Sub Ofilirea Vechilor Gutui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmi speli cămășile ce mi-au rămas,
în vis le speli cu spumă de stamină,
Tu ești tăcută, noaptea n-are glas
și stelele-s înalte și sublime.
Nesomnul tău e insomnia mea,
Sudoarea ta înalbăstrește cerul.
Cade din când în când câte o stea
și-mi vâră-n colțul inimii jungherul.
Sub ofilirea vechilor gutui
Tu duci cămăși în gerul de afară.
Pe sfoară cu bătrâne mâini le pui
De parcă le-ai spălat întâia oară.
N-ai somn și dinspre tine, noaptea, vin
La geamurile mele-nstrăinate
Păsări de taină poposind puțin
Cu ochi de lacrimi și de nestemate.
Nu-mi mai spăla cămășile rămase
Relicve triste într-un cuib de dor,
Mâinile tale de leșie roase
Le simt arzând pe trup tulburător.
Mai bine stai cu ochi pierduți în noapte
și cheamă-mă la sânul tău de lapte…

Theo Rose - Cămașa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Patru cămăși am în dulapul meu
Trei curate, trei călcate, cum știu numai eu
Patru cămăși stau cuminți în șifonier
Numai pe una n-am curajul să o spăl
Patru cămăși și un bărbat în casa mea
Doar pe una o îmbrăcam, numai una mă încălzea
Patru cămăși, doar pe trei le îngrijesc
Că a patra nu mă lasă să trăiesc.

Ref:
Și mă doare când le văd
Și mă caut și mă pierd
Și mă scurg de tot
Până nu mai pot
Spune-mi, soare, de ce oare
Doar cămașa ta îmi doresc să o mai port
Calc cămașa lui că are nevoie de ea
Cum și eu am nevoie de el pentru a te uita
Calc cămașa lui, m-a sunat s-o pregătesc
Dar eu calc și înnebunesc
Calc cămașa lui, dar la ce bun numai calc
Că el va pleca și eu voi plânge în cămașa ta
Spune-mi tu, iubire, de ce mă biciuiesc
Am obosit să te iubesc.

Aș vrea să ard acum toate cămășile
Dar o să-i fie atât de frig fără ele
Mie nu-mi place să calc, dar pentru el trebuie s-o fac
Aș păstra doar cămașa ta să o îmbrac.

Ref:
Și mă doare când le văd
Și mă caut și mă pierd
Și mă scurg de tot
Până nu mai pot
Spune-mi, soare, de ce oare
Doar cămașa ta îmi doresc să o mai port
Calc cămașa lui că are nevoie de ea
Cum și eu am nevoie de el pentru a te uita
Calc cămașa lui, m-a sunat s-o pregătesc
Dar eu calc și înnebunesc
Calc cămașa lui că are nevoie de ea
Cum și eu am nevoie de el pentru a te uita
Calc cămașa lui, m-a sunat s-o pregătesc
Dar eu calc și înnebunesc
Calc cămașa lui, dar la ce bun numai calc
Că el va pleca și eu voi plânge în cămașa ta
Spune-mi tu, iubire, de ce mă biciuiesc
Am obosit să te iubesc

Grigore Vieru - Cămășile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A fost război.
Ecoul lui
Și-acum mai este viu.
Cămăși mai vechi, mai noi –
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate,
S-a ros de-acum uzorul
Și, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Și nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul.
Cămăși mai vechi, mai noi –
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea și gândul.
Și iar luând cămășile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieții horă-n sat,
Și fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Și-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?
* * *
Cămașa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarbă,
Cum de nu bocănești pământul cu talpă
Și tu,
Cum de n-ai și tu general
Fiind la fel îmbrăcat
Ca soldatul?
Cum de-ți păstrezi mirosul,
Frumosul tău miros de iarba?
Cum de nu miroși
A bocanc, bunăoară,
A bocanc mărșăluind?
Încotro, soldățeilor verzi,
Subțireilor?
Încotro țineți calea
Neauziți, nesimțiți?
Spre toamnă, poete,
Spre galbenul ei liniștit,
Generale!
* * *
Stau înfipte în glob
Săbioarele
Ca în pieptul pernuței
Acele.
Ce mai cârpim azi,
Omule?!
Cămașa verde
A verii,
Cămașa albă
A iernii,
Rupte și una și alta?!
Pământul zdrențuit
De puhoaie,
Spintecat de cutremure?!
Sufletul rănit?!
Stau înfipte în glob
Săbioarele.
Și-aproape că
Nu mai e loc
Pentru pana poetului.