călugărie – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Am Văzut la Mănăstire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am văzut la mănăstire
Într-o sărbătoare
O măicuță tinerea,
Bobocel de floare,
În straie mănăstirești,
Tânără copilă,
Cu privirea fără vlagă,
Mi-a fost de ea milă,
Fetele cu ea de-o seamă,
Cum e-n legea firea,
Simt pentru întâia oară
Fiorul iubirii
Și de-atunci mereu mă-ntreb
Oare din iubire,
De necaz sau de durere
E la mănăstire.
Ce-or simți părinții,
Oare ce gândesc
Când ai lor copii
Se călugăresc?
Dac-ar fi băiatul
Sau fetița mea
Mie mi s-ar frânge,
Doamne, inima.
Într-o altă sărbătoare
La munte-ntr-un schit
Un călugăr tinerel,
Lume, am văzut,
Ochii mari și rugători
Cătau la icoane,
Ce-o fi în inima lui
Mă întrebam, Doamne.
M-am gândit mereu de-atunci
Oare ce-aș simți
Dacă unul din copii
S-ar călugări,
Oare ce simte o mamă,
La ce se gândește
Când fiul sau fiica ei
Se călugărește.
Ce-or simți părinții,
Oare ce gândesc
Când ai lor copii
Se călugăresc?
Dac-ar fi băiatul
Sau fetița mea
Mie mi s-ar frânge,
Doamne, inima.
Vreau copiii mei să fie
Oameni ca oricare,
Cu credință-n Dumnezeu
Că e Bun și Mare,
Vreau să-i știu la casa lor,
Să am și nepoți,
Să mi-i văd în jurul meu
Bucuroși pe toți,
I-am învățat să iubească
Ce e bun și drept,
Îi iubesc și de la ei
Nimic nu aștept,
Mulțumescu-Ți, Doamne, Ție
Că mi-ai dat copii,
Ei sunt a mea bogăție,
Dragii mamii pui.
Ce-or simți părinții,
Oare ce gândesc
Când ai lor copii
Se călugăresc?
Dac-ar fi băiatul
Sau fetița mea
Mie mi s-ar frânge,
Doamne, inima.
Când merg la biserică
Sau la mănăstire
Găsesc atâta-mpăcare
Și-atâta iubire,
Sunt împăcată cu viața
Și cu Dumnezeu
Că dac-aș muri atuncea
Nu mi-ar părea rău,
Călugării au în ei
Harul dragostei,
Îl iubesc pe Dumnezeu
Mai mult decât noi,
Înțeleg acuma, Doamne,
Ce mult am greșit
Când m-am întrebat de ce
S-au călugărit,
Câte faci Tu, Doamne,
Pe această lume,
Tu le faci pe toate
Totdeauna bine,
Nici nu ne dăm seama
Că ne-am făcut răi,
Tu mereu ne ierți
Și-ai grijă de noi.

Nelu Albu - Face-M-Aș Călugăraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Face-m-aș călugăraș
1.
Face-m-aș călugăraș
La mănăstire la Blaj
Popii să mă spovedească
De dor să mă lecuiască
Să-mi ierte păcatele
Să pot face altele
2.
Plin îi badea de păcate
Și cum s-ar scăpa de toate
S-ar duce la mănăstire
Da-i cu gândul la copile
Și neveste măritate
cum le-ar spovedi pe toate
3.
Mândro, păcatele toate
Le-am făcut cu tine-n parte
Toate păcatele mele
Le-au făcut buzele tale
Dacă nu mă vrei pe mine
Mai bine la mănăstire
4.
Patima și dorul tău
Le știu, bade, numai eu
Ești mândru bine făcut
La iubit ești priceput
Pătimaș și-un pic drăcos
Cum îi omu mai frumos

Floarea Calota - Pe Drumul Mânăstiresc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Frunzuliță lemn domnesc,
Pe drumul mănăstiresc
Plec să mă călugăresc,
Mănăstire nu găsesc,
Mănăstire cu trei turle,
Toată lumea să se mire
Ce mai foc a fost pe mine,
Ce mai foc și ce amar
Și ce dragoste-n zadar!.
Fir-ai tu să fii de vale,
Fă-te o poiană mare
Și-n mijloc o vrăjitoare
Să-mi spună tot ce mă doare,
Leac prin lume de-mi găsesc
Ori să mă călugăresc.
Merg la vale, tot la vale,
Ajunsei la trecătoare
Un’ se strâng călugării
De-și blesteamă părinții
De ce i-au călugărit
Și nu i-au căsătorit,
Inimioara le-a cernit.

Vasile Alecsandri - Sora și Hoțul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sus în deal la mănăstire,
Plânge sora-ntr-o grădină,
Plânge noaptea și suspină
Dup-a lumii fericire:
„De când eu eram copilă
Sunt de toți ai mei uitată
Și de rude fără milă
În pustiuri lepădată!
Fără vină, din născare
Mă văzui eu pedepsită,
Și de-a lumii dezmierdare
Mă simții în veci lipsită!
În amar trăind de mică,
Ochii-mi plâng, sufletu-mi geme,
Și, ca pomul ce jos pică,
Viața-mi cade fără vreme!
Ah! sfârșească-se îndată
Astă viață de durere!
Vie moartea așteptată
Ca o dulce mângâiere!”
„Ce spui, dragă surioară?
(Zise hoțul din pădure)
Cu-ai tăi ochi ca două mure,
Tu, frumoasă lăcrimioară,
Tu să mori, dulce minune!
Și de Domnul nu-ți e frică?
Dragă soră tinerică,
Fă trei cruci ș-o rugăciune.
De vrei ochii să-ți lucească
Într-un rai de veselie,
Și ca floarea din câmpie
În piept inima să-ți crească,
Hai cu mine-n codrul verde
S-auzi Doina cea de jale,
Când plăieșii trec în vale
Pe cărarea ce se pierde.
Să vezi șoimul de pe stâncă
Cum se-nalță, se izbește
Peste corbul ce zărește
În prăpastia adâncă.
Iar ciocoiul cum se pleacă
De mă vede la potică!
Cum, smerit, în genunchi pică
Și de fală se dezbracă!
Am doi zmei de bună cale,
Doi!.. nici vântul nu-i întrece!
Am tovarăși doisprezece,
Și la brâu patru pistoale.
Am la piept o cruciuliță
Cu lemn sfânt, cu moaște sfinte,
Și-n piept inimă fierbinte,
Ca fierbintea ta guriță.
Am o piatră nestemată
Care noaptea viu lucește,
Precum ochiu-ți ce pândește
Fericirea depărtată.
Lasă tot, neagră chilie,
Comănac, mătănii, rasă,
Și de vrei a fi voioasă
Ca o zi de voinicie,
Vin’ în lumea fericită
Cu voinicul ce te cheamă,
Căci cu dânsul nu e teamă
De-a mai fi călugărită!”
De-a mers sora, nu e știre;
Iar de-atunce prin grădină
Nici nu plânge, nici suspină
Nime-n deal la mănăstire.

Valeria Peter Predescu - Aș Vrea Să Intru-n Mănăstire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aș vrea să intru-n mănăstire,
Aș vrea să mă călugăresc,
Spune-mi, măicuța mea cea bună,
Spune-mi de vrei să mă primești.

La mănăstire-s sarcini grele,
Tu nu le poți îndeplini,
Tu care-ai fost mireas-odată
Nu te mai poți călugări.

Decât într-o rochiță albă
Și scurtă până la genunchi
Mai bine într-o haină neagră
Și lungă până la pământ.

Mărire ție, mănăstire,
Pridvor ceresc în prag de munți
Ce vijelia vieții mele
Biruitoare o înfrunți.
Tu ești altar de întărire
Credinței noastre-n Dumnezeu,
Tu ești cetatea de scăpare
Și reazem sufletului meu.

Veniți, creștini, la mănăstire,
Veniți la rugăciune sus,
La mănăstire-i pacea lumii,
E slava Domnului Iisus.
Și-ngenuncheați la rugăciune
Să zicem toți și toate-n cor:
„Greșit-am, Doamne, iartă, Doamne,
Păcatul meu și-al tuturor!”