calatori – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonetul Călătorilor Nemuritori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ne întâlnim prin timp și spații vaste,
Nemuritori și tineri, dar bătrâni,
Urmașii zeilor a tot stăpâni,
Atrași de-atâtea, între noi, contraste.
Tu ești lumina arderii intense,
Eu sunt un întuneric înghețat,
Tu ești căldura, focul ce-a curmat
Răceala galaxiilor imense.
Ne întâlnim, ne-atragem, ne dorim,
Ne contopim în ere calde, reci,
Așa cum numai noi putem și știm.
E-atâta timp de când călătorim
Pe ale Universului poteci,
Încât iubirea noastră nemurim.

Matsuo Basho - Sleep On Horseback

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Somnul călătorilor, / Luna îndepărtată într-un vis continuu, / Abur de ceai fiert. →

Mircea Baniciu - Hanul Ulciorului Nesecat (1979)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vin din zarea-ndepărtată,
Vin ca gândul fără pată,
Călăreții ca nămeții,
Pulbere în calea vieții.
Cu pieptare-nflorate
Și cu săbii pe sub coate,
Vai ce zboară pe sub soare
Spumegând peste hotare.
Unde vin și unde se duc ei,
Aprigi, înțelepțilei?
Colb prin bărbi și praf prin plete,
Hohote vin să ne-mbete.
Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Că s-a-mplinit anul
De când pe-acasă n-au mai dat.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Soarele din nou răsare
Peste han și peste ogoare
Și-n lumina dimineții
Pier în zare călăreții.
Înc-un an de pribegie
În goana calului, pustie,
Bând cu gândul însetat
Din ulciorul nesecat.
De-unde vin, și unde se duc ei,
Aprigi înțelepțilei?
Colb prin bărbi și praf prin plete,
Hohote vin să ne-mbete.
Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Că s-a-mplinit anul
De când pe-acasă n-au mai dat.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Soarele din nou răsare
Peste han și peste ogoare
Și-n lumina dimineții
Pier în zare călăreții.
Înc-un an de pribegie
În goana calului, pustie,
Bând cu gândul însetat
Din ulciorul nesecat.
De-unde vin, și unde se duc ei,
Aprigi înțelepțilei?
Colb prin bărbi și praf prin plete,
Hohote vin să ne-mbete.
Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Că s-a-mplinit anul
De când pe-acasă n-au mai dat.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Mese-aștern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi și mi-e pe rug.
Piepturi roșii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.
Nai nai, ti rai ti ra ti di ti du du du..

Pär Lagerkvist - Atâtea Drumuri Fără Călători…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Atâtea drumuri fără călători vor fi de-aci-nainte,
și-atâtea cărări de nimeni căutate.
Paraginite și uitate le-or afla
urmașii, socotindu-le frumoase,
precum și noi găseam în tinerețe
drumuri uitate, vechi,
cu iarba moale adiind a mentă
pe care
porneam cândva-n amurg și-nserare,
în vremea când ne-nchipuiam că n-aveam nici o țintă.

Luna Amara - Prieteni Călători

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pleacă prieteni călători
Tot se duc înalți prin nori
Le prind urma de-a mea
Și umblăm prin lume așa
Ca și când…
Uneori nu mai vorbesc
Locuri goale potrivesc
La un fel de „hai să bem”
Ieri puteam, azi nu putem.

(refren)
Câte lucruri n-am făcut
Câte gânduri am tăcut
Mi-e dor.
Aș fi vrut să mai fi stat
Mai aveam atât de dat
Pietre albe în asfalt
Locuri lipsă-n mine ard
Pentru voi.

Tudor Vianu - Norii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fâșii cernite de văzduh, o, Nori,
Necontenit călătoriți în zare,
În schimbătoarea voastră-nfiripare
Voi rămâneți aceiași călători.
În tot vă regăsesc, năluci fugare,
Și peste noi tronați biruitori,
Voi sunteți suflete de luptători
Și-a dorului eternă întrupare.
.. Și de cădeți cu rodul unei ploi
Sau cu-a zăpezii albă risipire,
Sunteți avântul către forme noi.
Spre voi se-nalță-ntreaga-ne iubire,
Căci în a voastră fugă și-nnoire
O, Norilor, ne recunoaștem noi.

Vidacs Daniel - Prieteni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prietenii sunt călători în trenul vieții,
Numai tu ajungi la capăt, și-ți vezi de-ale tinereții,
E greu să găsești un prieten adevărat
Când în lumea asta sunt atâția ipocriți,
Prefăcuți și nesimțiți.
În prietenie este sinceritatea
Dar unii au doar falsitatea,
Tu ești sincer și încrezător
În vechiul tău prieten călător.
Sunt mulți care vor să-ți fie prieteni,
Dar tu alegi numai unul, acela care te susține
Și la bine, și la greu mereu.