Strofa I:
Nimic nu se schimbă, rămâne valabil
În rap încă sunt indezirabil
Același monstru, psihic instabil
Scriu mizerabil
Și cânt mizerabil
De la lăsarea serii, la ivirea zorilor
Tu scârțâi din condei, eu din coadă de topor
Ești îndrăgostit de artă și mireasma florilor
Eu sunt monstrul de sub propriul pat, din propriul dormitor…
Hai, iau, te ridic, te izbesc de pământ
Te ridic iar, să te văd iar căzând
Eu vorbesc, eu nu cânt
Nu am vers, am cuvânt
La ce te așteptai? Doar nu sunt vreun sfânt…
Știu cum a fost, n-am uitat, dar sincer nu mă interesează
Sunt axat, angajat, focusat, concentrat, și tripat pe ce urmează!
Ce s-a dus, să se ducă pe p**ă, să nu se-ntoarcă… E tot ce contează
Vreau să-mi fac viitorul mai bun, dacă trecutul este varză!

Refren X2.

Strofa II:
Am vrut să le cânt frumos…
Mai dă-i pe toți în s****z!
Nu-ți sunt nici frate, nici boss
Ți-am zis deja: nu fii prost!
Că adevărații vânători de cașcaval
Au dat la schimb un scratch p-acordeon și țambal
Refuză să creadă că e perfect normal
Să aterizezi în c***t când cazi de pe val…
Eu sunt frate cu pixul, facem istorie pe foaie
Nu ne trebuie nimic, decât pastă și c***e
Eu nu-ți dau apă de ploaie
Nici manele, nici zoaie
Eu nu caut bătaie
Dar la nevoie mă-ncaier!
Pe mine mă doare în p**ă cine cu cine se ceartă
Mai ales că eu fac rap, n-am talent să fac și artă
Ei îl fac în studio, eu modest, îl fac în stradă
Rețeta mea e simplă: c***e mari și o tobă spartă!

Refren X2