Verse 1:
Prindeţi-mă-n mâini prieteni
Cad în sus, n-am aer
Neuronii toţi mi-s ţepeni
Capul meu e-un fraier
Dacă n-aş primi durerea
Nu aş şti plăcerea
Vreau să simt în gură fiere
Vreau să-nghit tăcere.
Am prea multe gânduri – nu ştiu cum să le dezbrac
Am războaie-n rânduri – nu ştiu cum să le împac
Ştiu că sunt Tupac, însă totuşi tac,
Însă totuşi
Trag din mine, trag, mă transform în prag,
Însă totuşi,
Simt că mă desprind, prind ideea, prind,
Însă totuşi,
Am un mecanism, am în cap turism
De imagini
Pot să nu le-apuc, sau să le conduc
Fără margini
Pot să mă usuc dacă nu mă duc
În imagini.
Chorus

Verse 2:
Sunt Manole, sunt Manole
Construiesc şi se răstoarnă
Sunt Manole, sunt Manole
Vărs şi iarăşi mi se toarnă
Aruncaţi paharul, vă rog
În păcat mă împac şi mă rog
Împăcat în păcat eu mă rog
Şi mă rog, îmi place!
Vreau s-adun şi-apoi să înşir
Înşirat, dar totuşi în şir
Să descos creierul fir cu fir
Când nu am ce face
Doar ideii eu mă închin
Chiar dacă ideea-i în chin
Numai chinul te face plin
Şi n-ai ce-i face.
Nu mă lamentez, eu încerc să creez
Şi mă tot cercetez şi descopăr
Sunt oameni născuţi ce flămânzi şi desculţi
Mai curaţi sunt decât Mister Proper
Curaţi nu ca trup, ci deoarece rup
Generaţii întregi de mizerii
Doar pe ei îi admir, vreau să fiu uns cu mir
Ei sunt mirul şi sursa puterii.
Chorus