bunicul – Versuri.pro

Magda Isanos - Bunicul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din inima matale multe rânduri
De stânjenei, bunicule, crescură…
…Și te-am uitat, că zilele cu ură
Ne-ntâmpinau… și nopțile cu gânduri…
E-adevărat că seara, din portrete,
Ni se părea cu jale că priveai;
Dar ne gândeam: „Desigur că-i în rai…”
Și ne-ntorceam cu fața la perete…

Cantece pentru copii - Bunicuții Mei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu e nimeni, vă spun eu,
Cum e bunicuțul meu.
Îmi spune câte-o poveste
Și îl ascult mereu.
Îmi spune câte-o poveste
Și îl ascult mereu.
Refren: Bunicuții. Bunicuții.
Sunt bunicuții mei.
Bunicuții. Bunicuții.
Mi-e tare drag de ei.
Nu-i pe lume nimenea,
Cum e bunicuța mea.
Totdeauna de la joacă
Ea vine să mă ia.
Totdeauna de la joacă
Ea vine să mă ia.
Refren: Bunicuții. Bunicuții.
Sunt bunicuții mei.
Bunicuții. Bunicuții.
Mi-e tare drag de ei.
La plimbare pe alei,
Când pornim voioși în trei,
Eu sunt mândră foarte tare,
Cu bunicuții mei.
Eu sunt mândră foarte tare,
Cu bunicuții mei.
Refren: Bunicuții. Bunicuții.
Sunt bunicuții mei.
Bunicuții. Bunicuții.
Mi-e tare drag de ei.

Grigore Vieru - Bunelul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Treaz ca pasărea, din zori, / Statuie cu miei, cu flori, / Aplecat puţin ca ... →

Franz Kafka - Satul Învecinat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bunicul obișnuia să spună:
“Viața este uimitor de scurtă”.
Îmi năvălește acum în memorie
și de-abia înțeleg, de exemplu,
cum un tânăr se poate hotărî
să călărească spre satul vecin
fără a se teme deloc
– neluând în seamă nenorocirile posibile –
ca durata unei vieți obișnuite
decurgând sub semnul norocului, nu ajunge
nici pe departe pentru o asemenea călătorie.

Ion Pillat - Odihna Tatălui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bunicul meu aici se odihnea odată.
Pe banca de lemn rustic așază-te și tu,
Fetița mea, pe locul în care-n vremi stătu
Și mama — o fetiță ca tine — cu-al ei tată.
Privește dealul unde trăirăm în trecut,
Și capul drag pe brațu-mi proptit, așa, ți-l lasă.
Încape toată via și vechea noastră casă
În sufletul tău tânăr din alte vremi făcut.
Departe pe zăvoaie un tren își pierde fumul
Ca o năframă care se schimbă-n porumbei..
Nu fumul, viața piere — și pașii mei mai grei,
Ecou de-acum, urmează pe-ai tăi ușori pe drumul.
Pe care și bunicul cu mama-mea venea.
N-auzi cum sună pașii lor de odinioară?
Pe sub castanul mare, în seara ce coboară,
Să-i așteptăm să vie cu noi, fetița mea.

Bancuri - Alinuța și Bunicul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vine Alinuța acasă și-i găsește pe toți plângând.
– Ce ați pățit mai?
– A murit bunicu’..
– Cum așa?
– Păi, să vezi.. l-am adus să vadă și el casa. Era pe balcon și s-a dărâmat cu el.
– Și-a murit bunicu’!
– Nu.. a căzut, da’ s-a prins de tocu’ de la geam.. a alunecat și iar a căzut..
– Și-a murit bunicu’!
– N-a murit mai.. a picat în copacu’ din curte..
– Și-a murit bunicu’!
– Nu.. a fost catapultat pe acoperiș, de pe care a alunecat și a tras toată țigla după el..
– Și-a murit bunicu’!
– Nu.. că s-a prins de burlan.. da’ s-a desprins cu el cu tot.. și a ajuns la etaju’ 2.. da s-a rupt cu el și a picat prin tavan la etaju’ 1..
– Și-a murit bunicu’!
– Nu, mai.. s-a rostogolit pe scări până la parter..
– Și-a murit..
– N-a murit mai.. da’ l-am împușcat noi că ne dărâma casa..