Refren:
Bine ai venit în București,
orașul unde poți la maxim să trăiești.
Ce se întâmplă, eu vreau să-ți zic ceva,
nici un alt oraș nu ne-ar suporta.

Mereu strigă: ‘Stai! Ești arestat!’
Pe străzile pe unde de copil am umblat.
Gunoaiele încă nu le-au ridicat,
au ridicat încă vreo zece tovarăși care s-au turnat.
E modul suburban de-a trăi asemenea unui golan,
prins în vraja goanei după ban.
Timisoara, Iași, Cluj, spune-mi unde ești,
iubește-ți orașul cum și eu iubesc București.
Sunt în familie când străinii-mi zâmbesc,
îmi cer un autograf, îmi vorbesc.
Aici doresc să îmbătrânesc,
să privesc vara fete bune care te-nnebunesc.
Aș putea să povestesc încă multe,
aici am învățat să produc primele sute.
Aștept zile cu soare, nu tribunale,
și frații mei acum închiși să scape de-nchisoare.

Refren:
Bine ai venit în București,
orașul unde poți la maxim să trăiești.
Ce se întâmplă, eu vreau să-ți zic ceva,
nici un alt oraș nu ne-ar suporta.

Balta Albă, Berceni, Rahova, Militari,
dacă vorbești prostii, n-ai ce căuta în Ferentari.
Țigani, români, români, țigani,
nu se mai ține cont când suntem toți golani.
Orice culoare ai, același sânge îți curge-n vene,
suntem împreună în orașul ăsta, vere.
Aici totul se mișcă rapid, toți caută câștig,
fac comerțul lor mai mare sau mai mic.
Primăria vine, rămân cu nimic,
că peste tot ei tentaculele și le întind.
Ești invitat în orașul meu,
locul unde străinii se obișnuiesc cam greu.
Vorbim fără să fim înțeleși mereu,
e limbajul care te-nvață cartierul tău.
Dac-ar fi să mă duc unde o să mă duc,
o să întorc zgomotul de București să-l aud.

Refren:
Bine ai venit în București,
orașul unde poți la maxim să trăiești.
Ce se întâmplă, eu vreau să-ți zic ceva,
nici un alt oraș nu ne-ar suporta.