Ingeborg Bachmann - Boemia Se Află la Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De verzi sunt casele pe-aici, mai intru într-o casă,
De podurile aici rezistă, pășesc în siguranță.
De truda iubirii e pierdută în veci, o pierd cu drag aici.
De nu-s acela eu, e altul, la fel de bun ca mine.
De mă învecinez aici cu un cuvânt, accept vecinătatea.
De Boemia se mai află la mare, eu cred din nou în mări.
Și de mai cred în mare, uscatul mi-e speranța.
De sunt eu acela, atunci e oricine la fel de mult ca mine.
Și pentru mine nu mai doresc nimic. Să pier aș vrea.
Pieire – asta înseamnă la mare, acolo găsesc Boemia din nou.
Sortit pieirii, în liniște mă trezesc.
Despre începuturi știu acum și nu mai sunt pierdut.
Veniți aici, voi toți, boemieni, marinari, curve de port și vapoare neancorate. De nu vreți să fiți boemieni, iliri, veronezi,
Și venețieni cu toții. Jucați comediile care te fac să razi.
Și cele ce-s de plâns. Și amăgiți-vă de sute de ori,
cum și eu m-am amăgit și probe niciodată n-am trecut,
și totuși le-am trecut, o dată pentru altă dată.
Precum le-a trecut și Boemia până într-o frumoasă zi
când a fost grațiată la mare și acum se află la apă.
Încă mă învecinez cu un cuvânt și cu o altă țară,
mă învecinez, oricât de puțin, cu toate, tot mai mult,
un boemian, un vagant, care nu are nimic și nimic nu-l ține,
înzestrat doar de mare, ce nu e încă sigur, să văd pământul
alegerii mele.

boemia la mare – Versuri.pro

Ingeborg Bachmann - Boemia Se Află la Mare