Boccaccio – Versuri.pro

Francesco Petrarca - Sonetul XXII [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se bucură că Boccaccio s-a pocăit de viața lui păcătoasă.
Mai mult mă bucur decât nava care
la țărm a tras bătută de furtună,
când oamenii simțind divina mână
se-nchină mulțumind cu ușurare;
și decât cel ieșit din închisoare,
ce funia la gât urmau să-i pună,
când văd că spada gata să-l răpună
pe al meu domn s-a rupt – minune mare!.
Și voi ce lui Amor îi cântați firea,
pe al iubirii bard, că-i cald sau plouă,
să îl cinstiți, iertați-i rătăcirea:
un pocăit slăvit e, vă spun vouă,
cum nu găsești cu toată străduirea
printre perfecți, chiar nouăzeci și nouă.

Francesco Petrarca - Sonetul XXI [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se consolează văzând că amicul Boccaccio s-a eliberat din lanţurile iubirii.
Amor plângea, cum plâns-am eu odată
când paşii mei de el n-au stat departe,
văzând acel efect acerb şi-aparte
că inima din lanţuri ţi-e scăpată.
Pe drumul drept azi Dumnezeu te poartă;
cu mâinile spre cer mă dau deoparte
şi-i mulţumesc că rugile-nălţate
le-ascultă milostiv şi că ne iartă.
Şi dacă-ntors la căile plăcute,
ca să renunţi la firea pofticioasă,
vei întâlni doar şanţuri şi coline,
e ca să vezi, cărarea e spinoasă
şi greu este urcuşul spre virtute,
prin care-un om mai valoros devine.