Nasta: Vreau și eu un bilet până unde merge el.
Nu am o destinație, merg doar spre „altfel”;
Merg spre altceva, altă Eva, nou vis, alt compromis,
Caut drum fără bilete, fără ghete grele mi-am promis

Arsenic: O călătorie lungă.. pfaaa
Numai cărbunii să le-ajungă.
Am buzunare grele de ciment,
Vreo trei ceasuri rele prinse prin compartiment.

Nasta: Realmente e drum lung sau nu..
Vezi tu, nu mă cunosc și asta caut.
Și dac-aș fi chiar tu,
Nu m-ai cunoaște, căci nu reușesc să mă aud

Refren:
Nu te supăra, ai un
Bilet pentru o stație? Vreau să-mi fac drum
Până-n viitor, să văd de mai bate ceasul;
Pe unde-mi port gândul, pe unde-mi umblă pasul.

Strofa II:
Arsenic: Și au schimbat macazul, ne schimbă călătoria,
Îmi deraiază gânduri, simt că nu pot fi
Atât de neclintit, atât de odihnit,
Încât să nu-nchid ochii atât cât le-a trebuit
Să ne ia tot ce aveam. Te rog uită-te pe geam!
Nu cumva e ăla trenul după care alergam?!
Nu cumva în trenul ăsta compostorul mușcă?!
Se simte prin vagon și fierul greu de cușcă

Nasta: Nu mai vreau alt drum greșit, alegeri proaste.
Deși am lăsat destinul să conducă, lovește-n coaste,
Nu oprește decât unde-s călători
Spre alt drum decât al meu, spre alți nori.
Deși timpul rece trece, lasă-n urmă alte zeci de
Bilete cu-amprente grele, pictând un „la revedere”.
Am lăsat biletele pe frigidere știi:
„Nu uita, mâine să trăiești!”