Tata mi-a zis de când eram mic că viața e crudă
Mâncam corcodușe, nu-nțelegeam o dudă
Acum sunt acrit de la vrăjeală și minciună
M-am prins de dudă că nici ea nu era bună
Bună, salut, bune maniere
Vorbe frumoase, judecăm după ele
Problema e că judecăm după ce ne-am spus
Și nu după masca după care ne-am ascuns.

Judecă-mă tu
Arată-mă tu cu degetu’
Pe unde stau, pe unde trec
Nu mă pot abține să judec.

Așa că judecă și tu
Arată și tu cu degetu’
Pe unde trec, pe unde stau
Încep să judec fără să vreau, fără să vreau.

Am scris despre lume pe un caiet
Cum e ea, ce vrea, de ce îi pasă
Printre atâtea beții și paie
Nu mă simțeam deloc ca acasă
Ai scris despre lume pe un caiet
Cum e ea, ce vrea, de ce îi pasă
Dar te-ai uitat la mine în foaie
Și te-ai gândit că poți să-mi dai plasă.

Nu mersi, de când eram mic am învățat să sper
Dacă merg pe mâna ta, nu ajung nicăieri
Doar cu ce-am făcut și ce-am dus pe umeri
Ți-ai creat o strategie dar n-ai pic de caracter
Dacă lași de la tine celălalt vrea mai mult
Dacă lasă de la el, îți lasă cu împrumut
A, crec-o știe deja, nu-i mai spune tu
Când vrea s-arate ceva, arată doar cu degetu’