A mai trecut Isus pe acel drum
În minunata Sa peregrinare,
Cu gloatele pe urma Lui, duium,
Dar orbul Bartimeu abia acum
Găsi prilejul pentru vindecare.

În bezna-n care el trăia închis
S-a strecurat o rază de speranţă;
Se-ntrezărea-mplinirea unui vis,
A unei vieţi în univers deschis
Şi-aceasta-i puse-n voce cutezanţă.

Trecea prin faţa lui Cel ce putea
Şi poate, din vecie în vecie,
Să lumineze cu Lumina Sa
Şi pentru Bartimeu asta era
O şansă nesperată, şansă vie.

„Ce vrei să-ţi fac?”, l-a întrebat Isus
Şi ce putea altceva să-şi dorească
Decât un răsărit fără apus,
Lumină-n ochii săi, venind de sus,
Ca faţa celor dragi să o privească.

A fost un ultim drum prin Ierihon
Iar pentru cel ce nu-ndrăznea să spere,
Trăind într-un continuu abandon
Şi percepând viaţa doar ca zvon,
Ultima şansă de-a primi vedere.

Mai trece Domnul şi azi prin cetăţi
Dar nu ştim când şi cât o să mai vină;
Nu amâna iar pentru alte dăţi,
Din beznă ieşi, viaţa azi refă-ţi
Luând acum lumină din Lumină.