Rainer Maria Rilke - Balconul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ca de-un pictor pe balcon dispuse
de strânsoarea balustradei sale
și legate parcă-ntr-un buchet,
chipuri care-mbătrânesc, ovale,
clare-n seară par mai ideale,
ca pe veci și tulburând secret.
Vezi surorile acestea care,
ca și cum s-ar tot dori de mult
de departe, se susțin ușoare,
un pustiu pe alt pustiu, mai mult;
și închis în grava lui tăcere,
fratele, de soartă încercat,
doar pe-ascuns cu mama-asemănat
de-o domoală clipă care piere;
și-n mijloc, prelung și uscată,
de neatins o mască de bătrână
parcă fără rude niciodată,
ca-n cădere-oprită de o mână,
pe când cea de-a doua, mai trecută,
ca și cum ar coborî tăcută,
de veșminte-atârnă nevăzută,
jos, în partea chipului
de copil, sfârșită toată, stoarsă,
de zăbrele înc-o dată ștearsă
ca și vagă, pară încă nu-i.

Eugenio Montale - Balconul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Părea un joc ușor
să schimb în nimic spațiul
mie deschis, în vagă plictiseală,
certul tău de foc.
Am unit azi cu acest gol
orice motiv mai târziu
pe asprul nimic răsare
neliniștea de a mă vrea viu.
Viața când dă lumină
e singura care ni se arată.
Spre ea mă întorc de la această
fereastră care rămâne-ntunecată.

balconul – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Balconul

Eugenio Montale - Balconul