https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/alexandru-philippide-balada-vechii-spelunci https://versuri.pro/alexandru-philippide-balada-vechii-spelunci#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=7988 →]]> Stăteam la mese-ngrămădiți,
Lipite trupuri, suflete stinghere
Ca niște emigranți trudiți
În pântecele unei vechi galere
Spre vreo Americă de vis porniți.
Fata cu ochi de diamante negre
Turna-n pahare băutura tare
Și lungi priviri scormonitoare
În piept ca niște suliți negre
Ne pătrundeau pe fiecare.
Ce sculptor scăpătat și neguros
Lăsase cârciumarului drept plată
Statuia-aceea barbară, lucrată
Parcă din smoală, Veneră ciudată
Cu creștetu-n tavanul unsuros?.
Fata cu șolduri dolofane
Pe care o iubisem rând pe rând
Cânta romanțe suburbane
Cu glasul răgușit și blând
Al unei vechi toxicomane.
Urlau în viforul de-afară
Toți musafirii la sabat
Și ne chemau neîncetat
Să ne-avântăm cu ei afară
Pe coama vântului turbat.
Dar noi priveam cu gândul ostenit
Printre banalele refrene
Pe-un nou tovarăș chiar atunci venit
(Și presimțiri subpământene
Ne-nvăluiau domoale și viclene).
De unde răsărise printre noi?
Nici unul nu-l văzuse la intrare.
Ce adunare de strigoi!
Statuia ne turna-n pahare
Și sta la masă lângă noi.
Să te mai miri de noul musafir,
De-mbrăcămintea-i demodată?
Purta un frac verzui cusut cu fir,
Pantofi cu copci de-argint, cravată lată
Cât un ștergar, manșeta fin brodată.
Cu ochi sticloși în fundul feții slabe
Ne măsura tot învârtind încet
În degetele lungi ca niște scoabe
Un ascuțit și fin stilet
Cu teaca plină de-ncrustări arabe.
L-am ascultat vorbind apoi.
În glas cu mlădieri feline;
La vorba lui dorințe noi
Și crâncene-aprindeau rubine
În întunericul din noi.
Vorbea despre-o oștire mare,
De-ntunecatul Împărat,
Și despre-o stranie-njghebare,
Cu suflete de cumpărat:
Răsplata nu e viitoare.
La brațe ne-am crestat pe rând
Și-am iscălit apoi cu sânge.
Statuia ne turna cântând
Cu glasul răgușit și blând.
Rachiul avea gust de sânge.
Ha! Ce duhoare de pucioasă!
Unde-i tovarășul ciudat?
Nu l-ai văzut jucând pe masă
Cu fracu-n coadă verde ridicat?
Copita din pantof ieșea lucioasă..
Câți au plecat, câți au rămas
din ceata noastră de atunci?
Trecut-a timp – un veac? un ceas?
Blestemu-acelei vechi spelunci
Ne urmărește pas cu pas.

]]> https://versuri.pro/alexandru-philippide-balada-vechii-spelunci/feed 0