balada trista – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Bâtlan Mort

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În mlaștina caldă, prins în nămol,
drag insectelor, suferă în mine
un bâtlan mort.
Mă devor în lumină și sunet;
lovit în ecouri mizerabile
geme din timp în timp
o suflare uitată.
Îndurare, că nu sunt
fără voci și chipuri
o zi în memorie.

Sirius - Balada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Parcă și azi, mai aud vocea ta suspinând,
Îmi este greu…
Parcă și azi încă te mai văd plângând…
Pentru el…
Tu nici nu știi ce simt pentru tine,
Dar te opresc din drum…
Vreau să îți spun…
Cât îmi lipsești când nu ești lângă mine.
Știu cum să-ți arăt că îmi pasă de tine,
Vreau să fiu sincer, dar tu fugi de mine.
Doar el ține la tine…
Parcă și azi… pașii mei te caută în noapte,
Unde ești?
Parcă și azi ne iubeam ca doi nebuni,
Îmi lipsești…
Te iubesc ca un nebun…
Vreau să îți spun, înțelege-mă acum…
Cât îmi lipsești când nu ești lângă mine.
Știu cum să-ți arăt că îmi pasă de tine,
Vreau să fiu sincer, dar tu fugi de mine.
Doar el ține la tine…
Cât îmi lipsești când nu ești lângă mine.
Știu cum să-ți arăt că îmi pasă de tine,
Vreau să fiu sincer, dar tu fugi de mine.
Doar el ține la tine…
Te simt aproape, dar nu ești lângă mine,
Nu ești aici, tu fugi de mine, ești tot ce îmi doresc,
Ești viața mea…
Vreau să te am, să fii doar cu mine,
Tu ești un înger, ești tot pentru mine.
Cât îmi lipsești când nu ești lângă mine.
Știu cum să-ți arăt că îmi pasă de tine,
Vreau să fiu sincer, dar tu fugi de mine.
Doar el ține la tine…
Cât îmi lipsești când nu ești lângă mine.
Știu cum să-ți arăt că îmi pasă de tine,
Vreau să fiu sincer, dar tu fugi de mine.
Doar el ține la tine…

Maya - Balada Motanului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.
Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.
Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.
Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.
Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.
Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.
„Hei.. viaţă, viaţă.. ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ..
te uită.. zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort.. „

George Marian Popa - Balada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Balada
Un drum, din când în când
Cu covor de flori și spini
Cu nisip fin sau cărbuni încinsi
Drum al vieții.
Și, sus, pe munte
O lumină în întunericul nopții negre
Încercând să ajungi acolo sus, bâjbâind prin întuneric
Și frigul ce-ncepe să-ți cuprindă sufletul.
Parăsit de razele soarelui
Ce-ți încălzea cândva sufletul
Te oprești în pădurea fără de sfârșit
Aprinzând focul cu hârtia amintirilor rămase.
Știi, că pășind pe mai departe
Te vei rătăci pe drumul cel pustiu
În răspântia mincinoasă a vieții
Venind din lumea ipocrită.
Și flăcările focului sunt pe sfârșite
Încep să înghețe picioare, mâini și suflet
În pădurea tristeții sinistre a vieții irosite
Încercând să-ți faci un rost

Georg Trakl - Balada - A Doua Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noaptea o sufocantă grădină era.
Ne-am ascuns ceea ce-i pentru noi de temut.
Atunci inimile ni s-au trezit, și așa
Sub povara tăcerii-au căzut.
În noaptea aceea nici o stea n-a surâs
Și îndurare n-a fost pentru noi.
Doar un demon în beznă a râs.
Fiți toți blestemați! Și-a fost fapta apoi.

Edgar Allan Poe - Balada Nupțială

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe frunte am o cunună, în deget am un inel,
Pe umeri somptuosul costum;
Mătăsuri și giuvaere regesti port pe el
Și sunt fericită acum.
Căci stăpânul meu mă iubește;
Când el făcu-ntâia oară dorinței drum,
Simții în pieptul meu cum bucuria crește,
Căci vorbele sunau ca de mort, și apoi zburau îngerește
Iar vocea părea a celui care căzu vitejește
În lupta din fundul văii
Și e fericit acum.
El, ca să-mi dea încredere, așa de bland îmi vorbi!
Și palida mea frunte o sărută, dar cum?
De o visare leneșă în mine se trezi,
Care spre țintirim încet mă învârteji,
Până ce eu, ca în vis, către cel de-alături șoptii
(Crezând că este el, cel mort – d’Eformie),
„Sunt fericită acum!”.
Așa au fost, iată, spuse aceste vorbe ce cântă,
Iată așa a fost făgăduiala de fum,
Dar cu toate că-mi fu credința veche înfrântă,
Cu toate că și inima mea se trezi și ea toată frântă,
Inelul acesta de aur cuvântă,
Arată că sunt fericită acum!.
Domnul să nu mă fi amăgit!
Căci parcă visez și nu știu cum
Sufletul îmi e deznădăjduit;
Mi-e teamă să nu fac un pas greșit,
Mi-e teamă că cel mort și părăsit
Nu e fericit acum.
Tr. Emil Gulian

Animal X - Balada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

N-am curaj să spun ce simt
Ai putea să crezi că mint
Toamnă e-n sufletul meu
Ești departe și mi-e greu
Frunzele sunt lacrima
Adierea-i șoapta ta
În cadoul desfăcut
Sunt doar clipele ce au trecut
Mă hrănesc cu amintiri
Îmi curg lacrimi de copil
Rănile sunt prea adânci
Când mă gândesc la atunci
Sunt un simplu pământean
Dragoste e tot ce am
Să dau, să dau..
Sunt doar la început de drum
Te vreau lângă mine acum..
Inima îmi bate-ncet
Timpul s-a oprit și aștept
Să treci, să treci
Vara s-a pierdut
Toamna a trecut
Iarna a sosit
Speranța n-a pierit
(x2)
N-am curaj să spun ce simt
Ai putea să crezi că mint
Toamnă e-n sufletul meu
Ești departe și mi-e greu
Frunzele sunt lacrima
Adierea-i șoapta ta
În cadoul desfăcut
Sunt doar clipele ce au trecut
Mă hrănesc cu amintiri
Îmi curg lacrimi de copil
Rănile sunt prea adânci
Când mă gândesc la atunci
Sunt un simplu pământean
Dragoste e tot ce am
Să dau, să dau..
Sunt doar la început de drum
Te vreau lângă mine acum..
Sărbătorile au sosit
Dar speranța n-a pierit de tot
Te aștept..

Ana Blandiana - Baladă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Baladă.
Stăpână,
Stăpâne,
Până
Și cine
V-a cunoscut
Rămâne mut.
Dă vorbe din palmă
Păsărilor hrană,
Nu-și ține
Pentru sine
Nici o rugăciune,
Nici o sudalmă,
Singur rămâne
Și fără prihană
Ca nenăscut.
Litere-sâmburi,
Crânguri-silabe,
Cuvinte-anotimpuri
Ochiu-i încape,
Dar
În zadar –
În lacrima lui
Numai albinele
Știu să se-adape,
Numai fluturii
Pot să se-ngroape.

Anghel Dumbrăveanu - Balada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vezi, Doamnă Tăcută, se-apropie seara,
Se face târziu în iluzii, vântul de toamnă
Lovește cu amintiri uscate în geamuri.
Călătorim fără să știm ce ne-așteaptă,
Ne-nchidem mai mult în noi înșine, intrăm
Mai adânc în ținutul tăcerii de care ne temem.
Și vine vremea rememorării, vine un timp
Când atingem cu gândul lucrurile uitate,
Vine un duh care ne sperie anii cu noapte.
Vezi, Doamnă Tăcută, atâtea drumuri zadarnice
Se depuseră-n noi. Cineva nevăzut
Numără copacii uscați pe unde trecurăm,
Cineva numără stelele moarte și spaimele
Ce n-au fost prevăzute de nimeni.
Acum vine seara și suntem mai singuri
Decât în iubire. Pulpele-ți lungi au frăgezimi
Nebănuite de ceară. Mâinile tale sunt reci
Ca așteptarea neagră a lutului. Îți las
Ceea ce n-am putut lăsa niciodată:
Aceste chei ruginite cu care trebuia să deschid
Ziua unde-a locuit o fată cu privirile verzi.
Aud cum îmi crește în ochi culoarea pământului.
Mai departe plec singur.