Trec la vale, trec la deal,
sunt și prag și ideal,
sunt și cântec și fior
pentru fiecare dor
și-s la voia tuturor.

Sunt și lacrimă și stea,
viața n-are cum să-mi stea,
nici fărâmă de cuvânt,
cum să mi se piardă-n vânt,
vama celui care sunt.

Merg pe drumul meu cel drept
și iubirea mi-o aștept
cu un braț de liliac,
să-i fac dorului pe plac
și nicicum nu pot să tac.

Ard ca focul fără gaz
să-i fac morții-n necaz,
iar din cerul incolor,
cad ca ploaia fără nor
și-s la voia tuturor.

De nimic nu mă feresc,
din lumină scad și cresc
precum apa de izvor
când se-adună-n ulcior
și-s la voia tuturor.