Strofa I:
Am amintiri ciudate, le-aș lăsa oricând deoparte
Iar noaptea-ncep să mă sape, dar simt că-ncă n-am acea carte-n
Mâneca de la tricou și nu pot să-ncep din nou
Că-s ciudat, recunosc, însă nu sunt un om rău
Dar n-am încotro că sunt pe o stradă cu sens unic
Durerea de cap a-nceput să-mi aducă iluzii
Și nu-ncerca să mă-nțelegi că o să mori, păcat
Că tot ce-am făcut a fost, acum sunt îngropat în câcat
Am o persoană decedată pe conștiință, nu pot dormi
Am destule peripeții, mă cert cu demonii
Și-a urmat alcool, era să mă facă praf
Și mă bucur c-am scăpat până nu mi-a pus capac
Inima-i plină de datorii, nici măcar nu-ncerc să fac promisiuni
Știu că nu mă scot nici zeci de mii de rugăciuni
Că am păcate pe care nu pot să mi le iert
Păcat, parcă ieri eram doar un copil rebel.

Refren X2:
S-ai așteptări de la mine chiar nu e bine
Că n-ai habar ce diavol mort zace în mine
Și recunosc că încă mă rog pentru mâine
Dar tot ce fac greșesc, n-am păcatele fine.

Strofa II:
Suntem toți niște monștri care nu își găsesc locul
Și nimic nu-i ca pe vremuri când timpul curge constant
Am fost la cineva să-mi picteze un portret, constat
Și eu m-am schimbat, în fața timpului toți egali
Poate fi de bine sau poate fi de rău
N-am nevoie de nimeni, sunt propriul meu sămădău
Și n-o s-ajung ca Sămădăul indiferent ce-o s-apară
Prea multe am văzut, nimic nu mă mai înfioară
Nu-s o fiară, sau cel puțin asta aleg să cred
De ieri până azi pot fi o mie de schimbări
Am grijă pe ce pod merg că lemnul poate fi șubred
Și nu sunt bani în plus de risipit pe lumânări
Oamenii vin și pleacă da-ți lasă amintirile
Și chiar dacă le-ai p-ale tale tot le asculți grijile
Noaptea chiar dacă-i liniște un zgomot tot îl aud
E c***a aia de voce care-mi spune să m-arunc.

Refren X4:
S-ai așteptări de la mine chiar nu e bine
Că n-ai habar ce diavol mort zace în mine
Și recunosc că încă mă rog pentru mâine
Dar tot ce fac greșesc, n-am păcatele fine