asteptare zadarnica – Versuri.pro

Marcela Benea - Țipăt Închis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un vis aproape real mi-a zdruncinat ziua:
a ornat-o cu tristețe,
i-a spălat strălucirea,
a aruncat-o într-o așteptare zadarnică,
a mutilat-o, trădându-i perfecțiunea.
N-a rămas decât un țipăt închis.

Mihail Săulescu - E Secetă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt obosit, și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară,
Sunt obosit, sunt trist, și nu-nțeleg
De ce sunt trist, de ce sunt obosit;
Din zeci de gânduri nu pot să aleg
Un gând mai fericit.
Sunt obosit, și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară,
Ce mult ar face-o blândă adiere
Pe strada-nfierbântată
Și inimii cum i-ar mai da putere
Aripa unui vis de altădată.
Dar visu-i stins și vântul nu adie ;
Departe, -n zare, zace-ncătușat
Mi-e sufletul ca un deșert palat
Ce-așteaptă ca stăpânul să-i revie
Din țara-n care a plecat.
Și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară.
În van aștept s-adie vântul serii,
Să plouă, să se-ndoaie
De-o liniștită adiere, merii :
E secetă de ploaie.
În van aștept și visul de-altădată,
In van palatul poarta și-a deschis :
Stăpânu-i mort în țara depărtată,
E secetă de vis.

Heinrich Heine - Cu Fierul Roșu Tu Mă-Nțeapă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu fierul roșu tu mă-nțeapă,
În fața mea lovește drept,
Cu vergi mă biciuie, iubito,
Dar nu mă face să te-aștept.
Picioarele, de vrei mai bine,
Din locul lor tu mi le scoate,
Dar nu lăsa s-aștept zadarnic,
Că-i chinul cel mai greu din toate.
Ah! Ieri întreaga după-amiaza
Te-am așteptat cu dor fierbinte
Și n-ai venit, fermecătoareo, –
Iar eu credeam că-mi ies din minte.
Cu șerpi mă strânge nerăbdarea
Și-n fiecare clipă sar
Când sună pași pe coridoare;
Dar tu nu vii – e în zadar.
Nu vii! Simt furie grozavă
Și dracul la ureche-mi spune:
Frumoasa lotusului floare
De tine-și bate joc, nebune.

Raoul - O Mie de Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oare pentru ce ne-am întâlnit,
Poate că așa ne-a fost sortit.
Eu încep să plâng,
Să suspin încet și rar,
Dar nu vii și te aștept în zadar.
O mie de ani într-o viață
N-ar fi de ajuns să trăiesc,
O mie de ani pentru tine să știi cât de mult te iubesc.
Nu mai este soare în asfințit,
Jocul de iubire s-a sfârșit.
Te aștept să vii numai un minut măcar,
Dar nu vii și te aștept în zadar.
O mie de ani într-o viață n-ar fi de ajuns să trăiesc,
O mie de ani pentru tine să știi cât de mult te iubesc.

Friedrich Von Schiller - Cavalerul Toggenburg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ritter! Inima ți-ofere
Tinerete de suror;
Altă dragoste nu-mi cere,
Căci îmi face mare dor.
Vino placid, că îmi place,
Du-te-n pace, mă dezleg;
Plânsul ochilor ce tace
Nicidecum nu-l înțeleg.
El pricepe, mut cu dorul;
Sângera determinat,
Arde, -o strânge-n piept cu-amorul,
Și pe cal e avântat.
Toți vasalii își adună,
Toți elveții săi din drept;
La mormântul sfânt detună
Toți cu crucea p-al lor piept.
Fapte-acolo valoroase
Dezvoltă eroi creștini,
Coifuri, pene onduloase
Înspăimântă saracini.
Toggenburg poartă omorul,
Teroarea la musulman.
Dar în inima lui dorul
E mai mare dup-un an.
L-a suferit, dar l-apasă;
Nu-l mai poate suporta;
Arme, câmp, glorie lasă
Spre-ale sale-a se-nturna.
Și p-a mării und-amară
Vede-un vas vele-ntinzând;
Se-mbarcă spre scumpă țară
Unde-i viața și-al lui gând.
Ajungând la castel, bate
Înfocatul pelegrin..
Vai? că fulger îl străbate
Răspunsul d-amaruri plin:
„Este-a cerului mireasă
Aceea ce cauți tu;
Ieri fu ziua cea aleasă
Nunta ei când se făcu.”
…….
…….
Abandona, nu-și mai vede
Al părinților focar;
Armele nu-și mai revede,
Nici fidelul armăsar.
De la Toggenburg apune
Jos spre văi, necunoscut;
Peste membrii nobili pune
Veșmânt aspru, răstesut.
O colibă izolată
Își clădi-mprejurul ei,
D-unde closterul s-arată
Printre frunzele de tei.
Aștepta de dimineață
Pân’ l-al soarelui apus,
Cu speranța mută-n față
Și cu sufletul său dus.
Către closter sus din vale
Ore-ntregi în sus căta
Spre fereastra scumpei sale
Pân’ fereastră-a răsuna,
Până când el s-o mai vază,
Până ce chipu-i venea
Ca d-un angel dulce rază
Jos spre vale-a se pleca.
Și-n dulcea lui reverie
Adormea prea consolat,
Așteptând cu bucurie
Al zorilor revărsat.
Stătea astfel zile multe,
Ani întregi tot aștepta
Attentiv ca să asculte
Ori fereastră-a răsuna,
Ori dilecta să-și mai vază,
Ori chipu-i a s-arata,
Ca d-un angel dulce rază
Jos spre vale-a se pleca.
Astfel, într-o dimineață
Era mort tot așteptând,
Cu paloarea morții-n față,
Spre fereastra căutând.

Tudor Urea - Pierdut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E primăvara,
Dar în sufletul naturii, e iarnă.
Iubita mea, din șoapte-ți curge otravă
Ce-mi curge ca râul în marea învolburată.
Stau singur, plimbându-mă,
În casa baronului de Bruk.
Și simțeam cum pictura..
Se topea când mă gândeam la tine.
Eram pierdut în propria-mi minte,
Ce-am atins întunericul,
Nu mai pot scăpa de el.
Era frig și era primăvară,
Cerul plânge pentru mine..
Când tu ai plecat, uitându-mă,
Iar eu te-am așteptat în zadarnicie.