1. Eu nu pot sta nicicum pe loc,
Mă tot învârt, mă răsucesc, dar ca să stau nu pot deloc,
De două săptămâni de când m-am apucat de scris,
N-am mai avut un vis,
Chiar dacă am dormit cu geamul larg deschis.
Așa că supărat eu am trântit un geam,
Am luat un scaun și m-am pus lângă pian,
Și-am observat c-afară era vară,
Și-am vrut să ies dar plouă iară,
M-am aruncat răcnind în pat,
Și-am vrut să dau din nou un foc la sat.
Dar n-am putut; m-am abținut,
Și am rămas pe pat tăcut ca și un mut,
Am vrut să mă apuc din nou de scris,
Dar mi-am adus aminte ce mi-am zis
Că nu voi face nici un compromise.
Așa c-oftând am închis ochii obosit,
Și doar un singur lucru mi-am dorit.

Refren:
C-aș vrea să stau, să stau, să mă gândesc,
Să stau să cânt și să privesc,
Cum ploaia blândă cade pe pământ,
Cum gândul mi-e zburat și luat de-un vânt.

2. Așa că stând întins în dormitor,
Am dat cu ochii de televizor,
Și ca să-mi fac o ocupație, am luat o bâtă cât o constelație,
Și-am dat, și-am dat pe el până când am făcut din el creație.
Vecinii mei când m-au văzut,
S-au tras speriați-napoi și s-au temut
Exact ce eu am vrut.
Așa că m-am mai împăcat, și m-am întins din nou pe pat,
Și-am început să mă gândesc la bal mascat.
Dar am sărit în sus ca ars,
De parcă nu m-aș fi gândit decât la dans,
Căci ploaia s-a oprit și-ncetinit,
Și curcubeul sus pe cer a răsărit,
De bucurie-am aruncat o carte,
Și am aruncat-o cât am putut de departe.

Refren:
C-aș vrea să stau, să stau, să mă gândesc,
Să stau să cânt și să privesc,
Cum ploaia blândă cade pe pământ,
Cum gândul mi-e zburat și luat de-un vânt

Și da, (da, da) Aceasta e voința mea,
Să evadez din lumea grea,
Să mă distrez și să dansez,
Să cânt și să visez,

REFREN