Strofa 1
E ora două noaptea, somnul întârzie să apară
Mă uit la stele și la lună, știu e prima oară
Când vars o lacrimă că tu nu poți să fii aici
Să-mi ștergi sufletul de cenușă și-apoi să-mi zici
Să te privesc în ochi și să-ți spun ceea ce simt
Păi fără chipul tău îmi e greu să mai respir
Pe cer se vede-o stea care vine pe pământ
Sunt hipnotizat de ea și mă las purtat de vânt
Așa frumoasă stea, la fel ca zâmbetul ei
Zâmbet ce nu-l găsești la o mie de femei
Chip de înger luminos, inimă de catifea
Sufletul nevinovat, zahărul de prin cafea
De-ai putea-nțelege cât de mult te vreau aici
Că nu e de ajuns să rămânem doar amici
Te vreau tot restul vieții, te vreau până la final
Prințeso, înțelege… nu pot să nu te am.

Refren [x2]
Aș vrea să fii aici ca să te ridic la lună
Să fii tu ultima care-mi spune noapte bună
Să mă trezesc cu tine, să te văd cum îmi zâmbești
În zilele de iarnă numai tu să m-ancălzești.

Strofa 2
Am încercat s-o uit, da’ cum să uit ceva
La care și inima mea-i vrăjită după ea
E un boboc de fată, are sufletul deschis
O stea pe cerul meu, frate, e de neatins
Îi place să se joace, îi place să o alinți
E sinceră cu tine, deci nu-i place să o minți
O fată specială care merită orice
Frumoasă fără trucuri și fără cosmetice
E singura persoană la care zăresc ceva
La care când o văd îmi plânge și inima
Și știi că nu sunt glume, știi și tu cât țin la tine
Aș renunța la tot să fii în brațe la mine
Aștept să te revăd, să-ți văd ochii, să-ți văd chipul
Să nu mai sufar după tine mereu ca tâmpiitul
Aștept să te întreb iar, tu să-mi zici da
Să-mi schimbi viața în bine… prințesa mea.

Refren [x2]
Aș vrea să fii aici ca să te ridic la lună
Să fii tu ultima care-mi spune noapte bună
Să mă trezesc cu tine, să te văd cum îmi zâmbești
În zilele de iarnă numai tu să m-ancălzești