Refren:
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus, din slavă, Dumnezeu:
„Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu.”

Crezând în marea dimineață,
Se duc artiștii-n necuprins.
S-au agățat mai mult de viață,
Dar și de moarte s-au fost prins.

Refren:
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus din slavă Dumnezeu:
„Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu.”

Se duc artiștii-n altă soarte,
Se duc săraci și princiari,
Jeliți târziu, abia în moarte,
Se duc artiștii cei mai mari.

Refren:
Văzându-i, în sfârșit, în moarte,
A spus cu slavă Dumnezeu:
„Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu.”

Se recită:
Mai suntem dezbinați,
Mai suntem dezbinați.
Păcat mai vechi la frați!
Voi cum vă împăcați,
Voi cum va împăcați,
Voi, cei în cer plecați?!