Omu Gnom:
Să nu mai crezi în țară, e tragedie
Ca un vrăjitor ce nu mai crede în magie
De-asta trebuie o delimitare
Între nesfârșita bogăție
A țării și săraca limitare
A celor de la guvernare!
Toate culorile politice-s pătate, apretate
Spălare de bani în toate
În funcție de funcțiile controlate..
Și vor ori s-anihileze tot
Ori sunt proști, ori sunt combinate ambele variante la un loc!
Ia un loc la masa tăcerii, gândește-te puțin:
Nu ți se pare ciudat că educația și cultura au un buget infim?
Nu vor să fii deștept, că poate ai ceva de zis, și țipi
Ăștia te mănâncă pe față, în fel și chip!
La schimb, îți arată doar jeg moral, social
În orice ziar, până rămâi cu impresia
C-ăsta-i nivelu’ cultural
Și crezi că mental
Toți suntem la podea.. ca gresia!
În schimb actorii, profesorii
Artiști, scriitorii
Sunt marginalizați de sistem mai ceva ca infractorii!
Forțați să-și trăiască aproape de subzistență anii
Ei măcar știu că singura fericire nu sunt banii!.

Krem:
Tot ce își dorește un artist român de seamă
E să nu mai vadă ziua de mâine ca motiv de teamă
Că n-a vândut destule portrete, volume, bilete
Iar buzunarele sale sunt acum pline de regrete!
Să dea pas la meserie
Că n-are bani nici de chirie
Păi așa a fost să fie
O, tu dulce Românie!
Ies anual sute de-actori de pe băncile facultății
Și se pierd când dau piept cu fața dură a realității!
Teatrele de stat organizează rar concursuri
Pentru un post prost plătit unde tu visai opusu’
Și de-asta au apărut spații neconvenționale
Cu (?) potrivite proiectelor tale
Ai răbdare! E-o cursă lungă, multe întrebări
Pan’ la spectacole, vor fi obstacole și provocări!
Tre’ să-ți porți crucea-n propria pereche de pantofi
Ca să n-ajungi să întrebi: « Doriti si ketchup la cartofi? »!
Cola, Fanta, Sprite?.

Omu Gnom, Kremlin! Atenție la Neatentie Vol. II!