arsița – Versuri.pro

Mihail Săulescu - Iulie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un drum de țară lung,
Din loc în loc,
Fantastice troițe,
Sub soarele de foc,
Și-ntind schiloade brațe obosite
De arșița de iulie chinuite.
Noi mergem amândoi pe drumul lung,
Dar de căldură nici nu mai simțim,
O! nici de unde am pornit,
Dar mai ales nici unde ne oprim,
Vom merge-așa
La nesfârșit,
Printre troițe schilodite
De ploaie și de vânt,
De soare și căldură.
Vom merge-așa, mereu, pe negândite,
Cu trupurile tot mai obosite,
Vom întâlni un han, departe, poate,
Ori poate o fântână,
Dar ce ne pasă?
Mergem –
Și arșița ne-apasă,
Și poate arșița ne mână
Spre-un han, departe, ori către o fântână;
Deși doar altceva ne-o fi făcut
Să mergem pe un drum tăcut
Și plin de-atâta soare,
Care ne arde, care ne dogoare.
Ne ducem legănându-ne greoi,
Cu gândurile moarte-n noi,
Cu trupurile obosite,
Ca și troițele ce par,
Pe drumul înălțat pe nesimțite,
Că suie fiecare un calvar.

Grigore Vieru - Cartoful

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu burtica rotunjoară / Stau în cuiburi grămăjoară, / Ca pe deal oițele / Când ... →

Nicolae Labiș - Arșița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Motto:
„Până-n gât satul de aspre/Și iernaticele vânturi,
Dar mi-i dor de vara fiarei, / cu furtuni și ploi, și cânturi.”
La scripcar, odată strâmta, zăpușeală și năduf,
Toți îs duși în sat: pe casă plesnesc firele de stuf.
Îmbătat de cap cocoșul ațipește în picioare,
Cu-a lui creastă moleșită și răscoaptă de-atât soare.
Mâța miaună de sete, geam-ncins, uscat cum crida,
Prin crăpată tencuială se hlizește cărămida.
Scripca-n cui; și deodată din senin o strună sună..
Nemișcată, neatinsă, înfioară pacea bună..
Asta-i semn că-n torți de ceruri se gătește de furtună.