aristocrație – Versuri.pro

Sandor Petofi - Au Fost Aristocrați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A fost și-aristocrat,
Căruia monument i-au ridicat,
Înalt și-ngâmfat,
Ce anunța măreția lui,
Ce anunța bunătatea lui.
Și unde e stâlpul?.. s-a dărâmat!
Trebuia să se dărâme,
Fiind plin de minciuni și falsificat.
Drept e doar timpul,
Și șterge ce nu e, cu timpul.
Locul de-acolo e fără pomană,
Altul n-au pus în locul celui dărâmat…
Deloc! de națiune etern e blestemat,
Ca stâlp obscur pe neam s-apasă.

Carlos Drummond De Andrade - Aristocrație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Contele Lautremont / era conte tot atât cât sunt eu. / Care sunt nobilul Drummond ... →

Rainer Maria Rilke - Aventurierul I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când el apăru în societate,
brusc lucind, fu o splendoare
ca de riscuri în vecinătate,
într-un spațiu gol pe care
îl trecu zâmbind, unei prințese
să-i ridice caldul evantai:
cel pe care tocmai își spusese
jos să-l vadă. Singur, fără grai,
la fereastră-ajuns printre perdele
(unde parcurile urcau pe loc
în visare, de-arată spre ele),
merse-apoi la mesele de joc
nonșalant și-avu noroc.
Și priviri el stăpâni, ce-n șoapte
șovăind l-urmau, sau drăgăstoase,
și-n oglinzi cădeau prețioase.
Ferm fu să nu doarmă nici la noapte,
ca și ieri, și crud privirea sa
se-ntâlni cu alta să se-nfrunte:
parcă-avea copil din flori cu multe
ce erau crescuți pe undeva.
Când el apăru în societate,
brusc lucind, fu o splendoare
ca de riscuri în vecinătate,
într-un spațiu gol pe care
îl trecu zâmbind, unei prințese
să-i ridice caldul evantai:
cel pe care tocmai își spusese
jos să-l vadă. Singur, fără grai,
la fereastră-ajuns printre perdele
(unde parcurile urcau pe loc
în visare, de-arată spre ele),
merse-apoi la mesele de joc
nonșalant și-avu noroc.
Și priviri el stăpâni, ce-n șoapte
șovăind l-urmau, sau drăgăstoase,
și-n oglinzi cădeau prețioase.
Ferm fu să nu doarmă nici la noapte,
ca și ieri, și crud privirea sa
se-ntâlni cu alta să se-nfrunte:
parcă-avea copil din flori cu multe
ce erau crescuți pe undeva.

Versailles - Simfonia Aristocratului (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Instinctele mele urmăresc plăcerea dulcii voci a inimii,
În timp ce colții mei însetați pentru această pradă ascunsă când tu îmi zâmbeai.
Vino acum, îl voi păta cu acest sânge frumos,
Când această lume vine la simțurile sale raționale,
Voi deschide porțile albe.
În interiorul zidurilor albe de cretă, sunt însetat de trandafiri,
Lucrul prostesc care încă ezită cu contractul meu.
Vino acum, îl voi păta cu acest sânge frumos pentru tine,
Când această lume vine la simțurile sale raționale,
Voi rupe pielea albă în bucăți.
Simfonia trandafirului nobil,
Dansează în eleganță cu un tact greu,
Regulile sunt rapsodia întunericului,
Pe acest spate mi-am întors brațele.
În interiorul acestei cantități mici de amintiri au cântat,
Mingea care era placată într-o rochie frumoasă,
Aristocrații cântă și dansează,
Nici nu știu semnificația sângelui.
Simfonia trandafirului nobil,
Dansează în eleganță cu un tact greu,
Regulile sunt rapsodia întunericului,
Pe acest spate mi-am întors brațele.
În interiorul acestei cantități mici de amintiri, rapsodia cântă.
Vino acum, îl voi păta cu acest sânge frumos pentru tine,
Acum voi păta totul către lumea trandafirilor.

Benjamin Fondane - În Evul Mediu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În mintea mea se deapănă icoane
Din ce în ce tot mai extravagante;
Mă văd în echipaje elegante
Împodobite în luciuri de blazoane.
Pe cai și-n litiere văd baroane
La gât cu sclipitoare diamante.
Iar eu pudrat alăturea de-un fante
Admir vârtejul sec de milioane.
Eu sunt marchiz și tu o castelană;
Și când tu-mi zbuciumi inima-mi sărmană,
Lăsându-te la pieptul fiecărui,.
În față-ți mă înclin cu-o reverență,
Și mă întorn râzând, pe când tu stărui
În urma mea: „Ah, ce impertinență! ”