Strofa 1.
Uneori ești prezentă-n absență
Parcă-ți văd chipul..
Că sentimentele divine nu dispar tot timpul
Ai fost o ploaie de mai..
Ți-am avut sufletul în palme..
Am fost îngerul tău,
Dar între timp mi-au crescut coarne..
Am rupt o aripă din mine
Și la tine o să rămână..
Nu mai puteam să zbor
Decât ținându-te de mână..
Alternez stările de spirit în stare de ebrietate..
Mă spovedesc singur în oglinda de păcate..
Poate încă m-aștepți..
Tot sperând să vin..
Eu am crezut în tine..
Tu credeai doar în destin..
N-am să mai ajung și-o știi
Dar totuși mai stai..
Fă-mi aripa cadou
Că dar din dar se face rai..
Aripa mea nu mai e..
I-am dat foc dar nu e scrum..
Cu cenușa ei am scris ce auzi acum!
Credeam că arzând în flăcări îți dezgheață..
lacrimile pe care eu ți le-am înghețat prin ignoranță..

refren.
Îți pare rău..
Și-mi ceri împăcarea..
(Încetează să mai speri!)
Crezi că-i ușor..
Să-nduri supărarea..
(Nu mai sunt cel de ieri!)
Nu știi ce aripi mi s-au frânt..
(De dor.. în prea multele seri!)
Că nu am vrut să mă mai vezi..
plângând..
(Înecat în beri..).

Strofa 2.
Aud aceeași voce.. care-mi vorbește
Dar refuză să-mi răspundă..
Erai soarele ce mă-ncălzea și producea umbra..
Am încercat să mă privesc prin ochii tăi
Și-am orbit pentr-o secundă!
Ce senzație sumbră!
Umblă în mine un gând ce-mi creează panică.
Din noi.. n-a mai rămas decât o aripă..
Nici măcar n-o privești..
Deși i-ai dat uitare..
Pentru că singură.. nu poate să zboare..
Ea trăiește.. chiar dacă nu-ți mai pasă..
Și vrea s-o porți,
Chiar dacă sora ei a murit arsă..
Într-un moment de nostalgie îți arunci privirea spre ea..
O săruți și te pierzi cu firea..
Ploile de mai ce odată ne cântau balade..
Au devenit tornade.. de flăcări și o arde!
Cade mistuită și-ți rămâne sufletul pustiu..
Moare.. Și plângi.. Dar e prea târziu!.

refren.
Îți pare rău..
Și-mi ceri împăcarea..
(Încetează să mai speri!)
Crezi că-i ușor..
Să-nduri supărarea..
(Nu mai sunt cel de ieri!)
Nu știi ce aripi mi s-au frânt..
(De dor.. în prea multele seri!)
Că nu am vrut să mă mai vezi..
plângând..
(Înecat în beri..).

Strofa 3.
Am vrut să evadăm din basm în viața reală..
Sunt versuri scrise la beție..
Deci nu le lua în seamă..
Înseamnă că pun degetu’ pe rană
Știi că am preferat mereu
Să te lovesc cu un cuvânt decât c-o palmă..
Știu! Vroiai doar mai multă atenție..
Dar vroiai să mă închizi în tine
Ca o școală de corecție..
În detenție! Doar al tău fără acces la informație..
Vrei atenție?! Fă-te semn de circulație!
Îmi reproșai că am dublă personalitate
Că mă pricep la cuvinte
Dar că nu trec la fapte..
Inima mea te credea unică-n toate..
Dar ești mai comună decât un grup de sate!
Doar eu mi-am îndeplinit misiunea
Și nu te-njur.. ca să nu-mi arăt slăbiciunea..
Totuși.. nu-mi pasă ce crezi, și cu asta basta!
Da-te-n p**a mea!!! La figurat de data asta!.

refren.
Îți pare rău..
Și-mi ceri împăcarea..
(Încetează să mai speri!)
Crezi că-i ușor..
Să-nduri supărarea..
(Nu mai sunt cel de ieri!)
Nu știi ce aripi mi s-au frânt..
(De dor.. în prea multele seri!)
Că nu am vrut să mă mai vezi..
plângând..
(Înecat în beri..).