C. O. D - Aripi de Smoală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un absent abis, stins și în iad reaprins
Cuprins de flăcări și țipete
Singur a decis să îmbrățișeze neființa
Apoi s-o schițeze
Trăia în basm ca un prinț ce caută prințese
Avea 6 ani, bântuia în orfelinat până târziu
Îi știu povestea, așa că am decis să o scriu
Focul i-a furat toată familia, apoi toată tinerețea.
Prometeu al pieirii, încă se joacă cu blândețea
Frumusețea o descria prin absența iubirii
Cu cele 12 porți deschise, labirintul firii
Țesea din cărbune chipul surorii sale
Apoi blestema destinul și apoi sentimentul moare
Dar într-o zi apare o fată cu părul albastru
Ce-l salută, dar el nu vrea să-i audă glasul
A insistat să-l cunoască, îl privea oră de oră
Și-a semnat greșeala când i-a cerut să-i fie soră
A refuzat, însă orbit de regrete
Nu și-a dat seama, că el singur și-a semnat greșala
A doua zi aflând că fata a fost adoptată
A jurat plângând că nu o să se schimbe niciodată
Timpul a trecut cu greu zece ani mai târziu
Devenise olimpic pe țară, atât de bine știu
Că nu adora școala, nici nu vroia vreo scuză
Lipsa banilor l-a împins să tragă pentru bursă
Damele îl adorau, însă el și-a ținut jurământul
Până într-o după-amiază
Când și-a încălcat cuvântul
Simțind o voce veche, credea că inima îl minte
Și-a rămas paralizat auzind: „mă mai ții minte?”
Da, era ea, uneori lumea e atât de mică
Și astfel paradisul schițat perfect
Se complică
Ea zâmbea sincer doar în prezența lui
În noua casă era motivul de batjocură al orcui
Trupul ei un tablou ornat cu cicatrici adânci
El și-a dat seama de asta iar atunci
Abandonând școala, a fugit cu fata în alt oraș
Un strat de conștiință, dar nu mai era un laș
Au trecut peste greutăți materiale
Și uite acum, toată amăgirea
A fost uitată și prefăcută în scrum
Stăteau cu chirie, el și-a găsit
Un loc de muncă stabil
Dintr-o dată flori frumoase au crescut în cimitir
Timpul a trecut încet, ei se înțelegeau perfect
Acum amarul jocului de foc s-a prefăcut în zâmbet
Era seara de Crăciun, ea îl aștepta în centru
El se grăbea să o vadă
Ținea la piept buchetul
Însă destinul este un joc cu două fețe
Mult prea inerent, când a ajuns fata noastră
Murise în accident.
Astfel pe 25 decembrie noaptea prin ceață și ger
Pe scările centrale plânge un înger (yo)
Și încă plânge
Vorbesc cu el de fiecare dată în fiecare an (yo)
Abia aștept să te revăd

aripi de smoala versuri – Versuri.pro

C. O. D - Aripi de Smoală