Râurile forfotesc spre apa cea mare,
iar câmpul pune în gura aerului pur
jurăminte de dragoste
cu flori proaspete.

Pământul nu vrea să poarte ciuperca de fum,
nici o făptură să nu vomite sub cer,
cu ploaie și fulgere de mânie să abolească
nemaiauzite voci ale distrugerii.

Cu noi el vrea să-și vadă frații pestriți
și surorile cenușii trezindu-se,
pe regele pește, alteța privighetoare,
și salamandra, craiul de foc.

Pentru noi, în mare plantează corali.
Pădurilor le poruncește să păstreze liniștea,
marmurei, frumoasa vână să și-o îngroașe,
și boabelor de rouă iar peste cenușă să treacă.

Pământul vrea trecere liberă în univers,
fiecare zi să-i urmeze nopții,
ca încă o mie și una de dimineți
bătrânei splendori să-i urmeze tinere haruri.