https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/octavian-goga-apostolul https://versuri.pro/octavian-goga-apostolul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=57707 →]]> Ca o vecernie domoală
Se stinge zvonul din dumbravă,
Pleapa soarele-și închid
Sus, pe-o căpiță de otavă.
Norodul a cuprins podmolul
lângă fragarul din uliță –
De cârjă sprijinit răsare
bătrânul preot la portiță.
Moșneag albit de zile negre,
Așa îl pomenise satul,
Pe pieptărelul lui de lână
Purtând un ban de la-mpăratul.
Domol, în mijloc se așază,
Și sprijinind încet toiagul,
Clipind din genele cărunte,
Începe-a povesti moșneagul.
Întreg poporul ia aminte,
Ascultă jalnica poveste,
Și fusul se oprește-n mână
înduioșatelor neveste.
Moșnegii toți fărâmă lacrimi
Cu genele tremurătoare,
Aprinși, feciorii strâng praseaua
Cuțitului din cingătoare.
Atâtea patimi plâng în glasul
Cuvântătorului părinte,
Și-atâta dor aprind în inimi
De clipa răzbunării sfinte.
Bătrânul mag înalță fruntea,
Ce sfânt e graiul gurii sale:
Din el va lumina norocul
Acestui neam sfârșit de jale!.
Același dor tresare-n piepturi,
Când glasul strigător răsună,
Și gemăt înfioară firea
Prelung și greu, ca o furtună.
Fragarul își îndoaie coapsa,
Iar de prin văi purcede vântul,
Prin largul albelor văzduhuri,
Să ducă cerului cuvântul.
Din cetățuia strălucirii
Coboară razele de lună!
Pe-argintul frunții lui boltite
Din aur împletesc cununa.
Cuvine-se hirotonirea
Cu harul cerurilor ție,
Drept-vestitorule apostol
Al unei vremi ce va să vie!

]]> https://versuri.pro/octavian-goga-apostolul/feed 0