anti-erou – Versuri.pro

Madame Hooligan - Anti-Erou (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Cine ești tu să salvezi lumea?”
Întreabă ei: „Cine ești tu să salvezi lumea?”
Nu îmi este teamă, nu îmi este teamă
Nu fi naiv… Îți salvez fundul în fiecare zi!
Sunt de vină pentru fiecare moment de dorință al libidoului tău,
Sunt de vină pentru fiecare erupție a ego-ului tău
Sunt țapul ispășitor al fiecărui vagabond și al fiecărui ciudat
Anti-erou, Anti-erou
Atârnând de barba lui Lucifer.
„Cine ești tu să salvezi lumea?”
Întreabă ei: „Cine ești tu să salvezi lumea?”
Nu îmi este teamă, nu îmi este teamă
Ce pot să pierd? Cad oricum în dizgrație.
Sunt de vină pentru fiecare moment de dorință al libidoului tău,
Sunt de vină pentru fiecare erupție a ego-ului tău
Sunt țapul ispășitor al fiecărui vagabond și al fiecărui ciudat
Anti-erou, Anti-erou
Atârnând de barba lui Lucifer.
Sunt coloana vertebrală a slăbiciunii tale,
Sunt urma ipocriziei tale.
Sunt cea mai bună scuză a ta!

Morbid feat Dj Ceașcă - Filozofia Anti-Eroului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
M-am născut printre sticle, țipete și plânsete
Și-am descoperit violența, mult prea repede
Dar sunt recunoscător, am creat un monstru
Ce, în a face bine, nu mai vede rostul
Nu fac pe prostul, fac pe proști, târfe și melteni
Te las legumă, dacă cumva mă scoți din pepeni
E punctu-n care orice semn de întrebare
Pus greșit, te poate trimite la reanimare
Deșeuri mișcă-n jur, și mă-ntreb încă o dată:
Planeta-i populată, sau e poluată?
Hai, las-o baltă, în plm, nu-s daltă
Să mă chinui să-ți formez ție mintea de piatră
Nu dau cu pace, dau capace, stai ca p-ace, că-nțep
Ia haide, drace, adu-ncoace lama aia, că-ncep
Să-mi pierd răbdarea, tăia-v-aș filmul dracului
Eu-s personajul negativ, blestemul scenariului.

Refren X2
Anti-erou.. Sunt genul din filmul tău
Anti-erou.. Mintea mea-i un cavou.

Strofa II:
Pătruns prin efracție-n lumea voastră perfectă
Nu mă-ncarci, nu-s insectă
Nu mă bagi în vreo sectă
Cine-mi respectă și-ascultă predica
Internați-l, dracu’, până nu vă împușcă-n plm
Nu fac artă din tortură, sau tortură din artă
Iată, arunc cu pietre-n cel ce n-a greșit vreodată
Moartea e la un pas, când e vorba de mine
Hai, simte bine, țintesc ăștia ca tine
Minte de holocaust pentru gânduri pașnice
Cu indicii în situații critice
Descarc pe beat, dar nu știu cât va mai ține
Într-o zi, posibil să-ncep să descarc în tine
Sunt judecat, nu știu ce se petrece
Țin cadavre-n congelator, și tot am sânge rece
Bag p**a și-n strofa asta, nu m-am pocăit
Timpul nu vindecă, eu-s de 16 ani Morbid.

Refren X2.

Scratches: DJ Ceașcă

Charles Bukowski - În Căutarea Unui Erou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În privința literaturii, pentru o vreme
a fost Hemingway, apoi am observat
că se cam repetă, că nu mai scrie
cu adevărat.
În ce privește sexul, am început
destul de târziu, și fiind așa stătut,
am început în forță, învățând cât mai mult
de la o femeie și aplicând ce-am învățat la
următoarea, mereu trezindu-mă-n alt pat
(dar și în paturile cunoscute deja)
și primul lucru pe care-l făceam dimineața
era să mă uit pe fereastră, să văd dacă mai
am mașina pentru că mai încolo trebuia să
merg la altă femeie și probabil la o alta spre
seară.
Prânzuri, cine, plimbări prin parc, plimbări pe
malul mării, uneori întâlniri neașteptate cu vreun
frate, un fiu, un fost soț și, o singură dată,
cu soțul pe bune.
Nu știu pe nimeni care să fi avut atâtea femei și
care, în același timp, să bea atât de mult.
Eram total calic și stupid.
Din când în când mă întorceam în cămăruța
mea jegoasă și găseam sub ușă bilețele
turbate de la femei anxioase.
Nu le răspundeam niciodată și asta le înfuria
și mai tare, îmi futeau mașina, îmi spărgeau
geamurile, năvăleau pe ușă, femele-uragan
venite din iad.
Și telefonul suna într-una și era un întreg carnagiu,
înjurături, țipete, receptoare trântite-n nas, liniște,
pe urmă, după câteva secunde, țârrr! declarații de
dragoste, amenințări cu moartea, și, dacă-l scoteam
din priză, imediat auzeam în fața casei frâne
scrâșnind, portiere trântite și un pietroi
îmi făcea țăndări geamurile.
De trei ori au încercat să mă omoare, deși
eram bătrân și urât, un prăpădit care, de multe ori,
n-avea nici măcar hârtie igienică. Dar, cumva,
cu toată demența, am reușit să devin propriul
meu erou.
Mergeam în barurile negrilor
în barurile motocicliștilor
mă-mbătam în barurile mexicanilor
aș fi intrat oriunde
Scuipam în ochii lui Dumnezeu
și chiar în cei ai Diavolului
și întotdeauna mă trezeam lângă
altcineva
și soarele strălucea
numai pentru mine.
În mașina mea hârbuită
porneam spre Caliente sau
plecam în Mexic
cu o femeie
panicată
alături
Doamne, conduci ca un maniac!
Îmi futeam toți banii la curse
extaziat
de parcă totul era de partea mea.
Și totul s-a terminat într-o zi
într-o cămăruță din L. A.
Eram cu o fată frumoasă
cu părul lung, atât de tânâră,
cu un trup atât de delicios,
aproape că nu-mi venea să cred.
Toată treaba fusese aranjată la colțul
străzii, cineva îmi făcuse lipeala cu
copila aia incredibilă, dar uite că-n cameră
mai era și-o mexicană uriașă, mai urâtă
chiar și decât mine și am privit-o în ochi și
i-am spus tu, dispari.
Ba nu, mi-a răspuns, eu rămâne, eu vede tu nu
faci rău la ea.
Hristoase, chiar era urâtă.
Florile jegoase de pe tapet
îmi înfloreau drept în ochi.
Așa că am hotărât: căcatul să
fie căcat.
Am privit-o din nou pe mexicană:
N-o vreau pe ea, m-am auzit spunând,
pe tine te vreau.
Ha?
Pe tine o să te f**!
M-am aruncat înspre ea
în tot timpul ăsta
copila nici nu mișcase, nu spunea
nimic, n-o interesa nimic.
Mexicana era mai puternică decât
mine, m-a respins, am început să ne
caftim, am încercat s-o apuc de-un sân,
am încercat s-o sărut,
grasa era plină de fasole prăjită și
de forța aia, de pe vremuri,
m-a apucat și m-a aruncat în perete,
a început să-și agite brațul cu cârlig
de fier pe care nu-l observasem
până atunci, m-am ferit, am alergat la
ușă și ușa era închisă,
grasa m-a atacat iarăși cu cârligul,
nici nu vă-nchipuiși cum strălucea, ucigaș,
în lumina aia ieftină din camera aia ieftină,
fără inimă.
Am reușit să deschid ușa, am luat-o la fugă
pe scări, și ea după mine. Am alergat în stradă
și ea după mine și, norocul meu, spre deosebire
de alte nopți, de data asta mi-am amintit
exact unde-mi parcasem mașina.
Albatrosul e-o făcătură
universul e un bocanc
nu există eroi
există doar un șoarece
clipind
într-un colț
există doar un colț
cu un șoarece care clipește
două broaște râioase îmbrățișează
tot ce-a mai rămas
din soare
și-ntre timp maimuța
se chinuie să schițeze un
zâmbet obosit.