Nicolae Neagu - Desen cu Împărat și Cal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mai în jos de Ga-ra-gal
împăratul Ga-ra-ga-la
și-a pierdut un mânz și-un cal,
când au dat doi melci năvala.
Era vară, pe-nserat,
melcii l-au luat în coarne
neștiind că e-mpărat
și-au fost gata să-l răstoarne.
da-mpăratul s-a ținut
de-o mustață și-un perciune
și, de-aceea, n-a căzut.
Ce minune, ce minune!
Însă tot și-a sfârtecat,
într-un corn de melc, armura.
Cât e el de împărat,
nene, ce-a mai dat cu gura!
Iară melcul mai cornut
i-a cerut-o să i-o coasă
și-mpăratul a crezut
că l-a invitat la masă.
A intrat cu cal cu tot
până în bucătărie,
calul a căzut în bot
și-mpăratul, nu se știe
cum s-a-mpiedicat în prag,
pragul de la ușa mare
și-a picat cu cal, cu steag
într-o oală cu mâncare.
Fiind foarte-nfometat
a-nhgițit-o pân’ la toartă.
Calului nici nu i-a dat.
Ah, ce soartă, ah, ce soartă!
De aceea, făcut foc,
(mânzul rămăsese-afară)
furiosul dobitoc
a dat buzna în cămară.
Iar acolo, ce să vezi?
Pe dulapuri și-n sertare,
mere, nuci și pepeni verzi,
printre căni și prin pahare.
Supărat pe împărat
calu-a-nfulecat o cană,
după care-a nechezat:
„Ce tocană, ce tocană!”.
Mânzul, cum l-a auzit,
a-nhgițit și el o nucă!
După care a simțit
că-l împinge vânt de ducă.
însă împăratul, vai,
era mort după tocană!
N-ar fi renunțat, să-l tai.
Mai să-l ia un melc la goană.
dar au fost de s-au certat
și-au tulit-o, fiecare,
dobitoace și-mpărat,
separat, pe drumul mare.
De-aia, -n jos de Ga-ra-gal,
împăratul Ga-ra-ga-la
și-a pierdut și mânz și cal.
Ala, bala, portocala…

Nicolae Neagu - Desen cu Cocostârcul Ix (4)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Deci, nu-l știți pe cocostârcul Ix,
care vine zilnic și la fix
ca să plece, mai apoi, spre seară,
pe poteca verde de la moară,
să revină-a doua zi, din nou,
ca și când ne-ar oferi cadou
propria persoană păpălugă,
care clămpăne și-ndrugă?
Nu-l știți, deci, pe domnul cocostârc,
trăitor prin papură, prin smârc,
care, după masă, fix la cinci,
în șosete roz, fără opinci,
se oprește lângă prag, pe scară,
clămpăne, să știm că e afară,
și ne roagă să-l primim în casă
cu bagajul: un rucsac și-o plasă.
Calcă țanțoș, parc-ar fi pe baltă,
trece dintr-o cameră-n cealaltă
(asta Alexandrei nu-i prea place,
dar îi face semn să-l lase-n pace),
poate lui, de fiecare dată,
i se pare casa mai înaltă
dacă nu cumva nu ține minte
ce-a văzut în seara dinainte
și de-aceea, în sufragerie,
uită ce-a făcut și stă și scrie.
Altfel e drăguț și păpălug.
Scrie greu, dar scrie din belșug.
Pentru ceasul lung de găzduire
lasă câte-o pană amintire –
pana, știți, de moț de cocostârc,
e albastră-n cioc și albă-n sfârc,
și, cum nu se-mpiedică-n hârtie,
face, colosal… caligrafie.
Într-un rând ne-a mai lăsat, îmi pare,
un penar cu chei și cheutoare
și-un desen c-un pui de ghionoaie
șiroind de cât a stat în ploaie.
Ar fi vrut el și-altceva să lase
însă nu știu ce i se-ntâmplase
c-a plecat, degrabă, către seară,
pe poteca verde de la moară.
din volumul „În orașul Poc-în-plic”

animale fantastice – Versuri.pro

Nicolae Neagu - Desen cu Împărat și Cal

Nicolae Neagu - Desen cu Cocostârcul Ix (4)