https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/nichita-stanescu-atat-de-rarul-animal https://versuri.pro/nichita-stanescu-atat-de-rarul-animal#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=33164 →]]> Visasem că sunt un animal singur.
Că toți cei ai mei, cei
cu ochiul galben pe spinare, ah,
pieriseră, și
singur, făr’ de logodnică, pradă
îngenuncheam roțile în strălucirea
capetelor alăptate de săgeți.
Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus!
Doi-trei, patru-cinci
m-au încolțit
cât mai sunt, există, este.
Sigur este,
cade soarele la apus pe el.
Să mai fiu, dar de ce?
Liniștea unui ochi galben pe spinare
și nasul umed din care răsare
verdele firului de lumină
l-aș mai ține un timp, dar de ce?.
Ultimul sunt dintre cei ca mine,
dintre cei care au dat luminii sân.
Văd ochi sugând, apoi
nu mai văd nimica.
Sunt un animal atât de singur
încât, semănând cu 1, nu mai sunt..
Apoi, mă trezisem.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-atat-de-rarul-animal/feed 0