anima mundi – Versuri.pro

Flou Rege - Anima Mundi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu lumea mă urmăresc constant
Sunt definiția de underground în lume
Exteriorizat, miracolul, mirajul meu, obstacolul
De înfruntat de azi pe mâine, de pe-o zi pe alta,
Sunt tot ce îmi dictează soarta.
Tre’ să caut adânc în mine dincolo de poezie,
De filozofie, de anatomie
Mâna scrie, gândul pleacă, ochiul mare
Revelat în partea nevăzută a firii umane.
De aici străbat o lume ireală care
Nu mai crede în valoare, e lipsită de culoare,
Când nu crește nicio floare și mă doare
Văd luna pe cer în timpul zilei mai aprinsă ca un soare.
Și m-am gândit atunci c-o să renunț la tot,
Că nu mai pot, că-n felul ăsta n-o să mai suport
Să duc un război ce n-are sens în mintea mea
Mereu am scris și am făcut în suflet muzica.
Ascund o lume de talente, ascultă
Educă, cunoaște, pricepe, vezi, ajută,
Nu vorbe alese, false ornamente,
Majoritatea obișnuiesc să zugrăvească fără sentimente.
Oare la final o să le spargă velele
Marea, cerul, stele și-o să le piardă grijile
Cu briza, gerul, fricile,
Pretutindeni cu toate aromele
Cremele, formele, semnele, viciile.
Gândește-te că țin la asta
Și-a trebuit să mă dedic cu totul ca să-i înțeleg substanța,
Să-i văd tristețea, bucuria, toată realitatea,
Prozodia, importanța și melancolia.
Călătoria mea anima mundi – vise
Spiritul lumii, mii de versuri și concepții stinse
Par toate zise, toate scrise,
Într-o Românie care doarme adânc cu porțile închise.
Timpul trece și încă ating hârtia
E ca o teamă, prinde infinitul, limita o viață.
Din suflet un fior ca cele din adâncuri
O tot cheamă-n difuzor ca adevăr la suprafață.
E fix ce știu să fac de când mă știu că trag pe track-ul ăsta
Dacă atac compun compozitori ca bac
Și nu mă, nu mă, nu mă las,
deși mă ține treaz
E gol, voi fi recunoscut dacă nu azi
Poate într-un secol.
Un nor, o ceață,
Senzația e plină de viață,
De atâta timp mi-e teamă că nu mai revin,
Cum totul curge lin, atât de divin,
Alungă ura omenirii, dă-i iubire, cer senin.
Nu prea contează de unde vin, doar ce gândesc,
Știu că trecerea asta-i doar un test și-l depășesc
Sunt alte preocupări care mă urmăresc,
În rest, nu vreau decât să vă mai povestesc.

Flou Rege feat Dj Al*bu - Anima Mundi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu lumea mă urmăresc constant,
Sunt definiția de underground.
În lume exteriorizat, miracolul, mirajul meu,
Obstacolul de înfruntat de azi pe mâine de pe-o zi pe alta,
Sunt tot ce îmi dictează soarta.
Tre’ să caut adânc în mine,
Dincolo de poezie, de filosofie, de anatomie.
Mâna scrie, gându’ pleacă, ochiu’ mare – revelat
În partea nevăzută a firii umane.
De-aici străbat o lume ireală care
Nu mai crede în valoare, e lipsită de culoare,
Când nu creşte nicio floare şi mă doare,
Văd luna pe cer în timpul zilei mai aprinsă ca un soare.
Şi m-am gândit atunci c-o să renunţ la tot,
Că nu mai pot, că-n felul ăsta n-o să mai suport să
duc un război ce n-are sens în mintea mea,
Mereu am scris şi am făcut din suflet muzica.
Ascund o lume de talente, ascultă!
Educă, cunoaşte, pricepe, vezi, ajută,
Nu vorbe alese, false ornamente,
Majoritatea obişnuiesc să zugrăvească fără sentimente.
Oare la final o să le spargă velele,
Marea, cerul, stelele şi-o să le piardă grijile
Cu briza, gerul, fricile,
Pretutindeni cu toate aromele,
Cremele, formele, semnele, viciile.
Gândeşte-te că ţin la asta,
Şi-a trebuit să mă dedic cu totu’ ca să-i înţeleg substanţa.
Să-i văd tristeţea, bucuria,
Toată realitatea, prozodia, importanţa şi melancolia.
Călătoria mea, anima mundi, vise,
În spiritul lumii mii de versuri şi concepţii stinse,
Par toate zise, toate scrise,
Într-o Românie care doarme-adânc cu porţile închise.

Timpul trece şi încă ating hârtia,
Ca o teamă, prinde infinitul, limita, o viaţă!
Din suflet un fior ca cele din adancuri
O tot cheamă-n difuzor ca adevăr la suprafaţă.
E fix ce ştiu să fac de când mă ştiu că trag,
Pe tracku’ ăsta dacă-atac compun, compozitor ca Bach,
Şi numa’-numa’ nu mă las deşi mă ţine treaz e gol,
Voi fi recunoscut dacă nu azi poate-ntr-un secol.
Un nor, o ceaţă, senzaţia e chin,
Mi-e greaţă de atâta timp, mi-e teamă că nu-mi mai revin.
Cum totu’ curge lin, atât de divin,
Alungă ura omenirii, dă iubire, cer senin.
Nu prea contează de-unde vin, doar ce gândesc,
Ştiu că trecerea-asta-i doar un test şi-l depăşesc.
S-alte preocupări care mă urmăresc,
În rest nu vreau decât să vă mai povestesc.

Flou Rege feat Dj Al*bu - Anima Mundi (2013)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu lumea mă urmăresc constant.
Sunt definiția de underground
în lume exteriorizat, miracolul, mirajul meu,
obstacolul de înfruntat de azi pe mâine de pe-o zi pe alta,
sunt tot ce îmi dictează soarta.
Tre’ să caut adânc în mine
dincolo de poezie, de filosofie, de anatomie
Mâna scrie, gându’ pleacă, ochiu’ mare – revelat
în partea nevăzută a firii umane.
De-aici străbat o lume ireală care
nu mai crede în valoare, e lipsită de culoare,
când nu creşte nici o floare şi mă doare
văd luna pe cer în timpul zilei mai aprinsă ca un soare.
Şi m-am gândit atunci c-o să renunţ la tot,
că nu mai pot, că-n felul ăsta n-o să mai suport să
duc un război ce n-are sens în mintea mea,
mereu am scris şi am făcut din suflet muzica.
Ascund o lume de talente ascultă!
educă, cunoaşte, pricepe, vezi ajută,
nu vorbe alese, false ornamente,
majoritatea obişnuiesc să zugrăvească fără sentimente.
Oare la final o să le spargă velele,
marea, cerul, stelele şi-o să le piardă grijile
cu briza, gerul, fricile,
pretutindeni cu toate aromele,
cremele, formele, semnele, viciile.
Gândeşte-te că ţin la asta,
şi-a trebuit să mă dedic cu totu’ ca să-i înţeleg substanţa.
Să-i văd tristeţea, bucuria,
toată realitatea, prozodia, importanţa şi melancolia.
Călătoria mea, anima mundi, vise,
în spiritul lumii mii de versuri şi concepţii stinse,
par toate zise, toate scrise,
într-o Românie care doarme-adânc cu porţile închise.

Timpul trece şi încă ating hârtia,
ca o teamă, prinde infinitul, limita, o viaţă!
ce stârneşte-n suflet un fior ca cele din adâncuri..
o tot cheamă-n difuzor ca adevăr la suprafaţă.
E fix ce stiu să fac de când mă ştiu că trag,
pe tracku’ ăsta dacă-atac compun, compozitor ca Bach,
şi numa’-numa’ nu mă las deşi mă ţine treaz e gol,
voi fi recunoscut dacă nu azi poate-ntr-un secol.
Un nor, o ceaţă. senzaţia e chin,
mi-e greaţă de atâta timp mi-e teamă că nu-mi mai revin.
Cum totu’ curge lin, atât de divin
alungă ura omenirii, dă iubire cer senin.
Nu prea contează de-unde vin, doar ce gândesc
ştiu că trecerea-asta-i doar un test şi-l depăşesc.
S-alte preocupări care mă urmăresc,
în rest nu vreau decât să vă mai povestesc.
<>