anii 80 – Versuri.pro

's

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Adesea nu știu de sunt „Eul”, memoria ce mi-l aduce,
Același timp pe care-l caut să-l simt precum eram odată
Copil comun ținut la piept în brațele de mamă dulce;
Femeia caldă și blajină cu trup și suflet încă fată.
Cu zâmbetul subtil ascuns pe chip de mândră ce mă are
În poza gri din timp trecut cu guler alb la rochie neagră,
O văd cu ochii ei căprui pe-obrazul fildeș la culoare
Și părul bucle larg căzând pe umeri mici și sâni de ceară..
.. Aduși din zumzet dintre flori cu arome de nectar, polen
De călătoare fără tihnă în soarele pe câmp de vară.
Femeia ce-mi dăduse viață, care nu cere.. că nu-i demn;
Pe jos la muncă-n zori se duce, la una grea ce nu-i ușoară..
Și nici nu pregetă o clipă să șteargă tot ce timpul lasă,
Făptura ce „nimic nu face” și trece zilnic prin oraș,
Ce spală, calcă, coase zdrențe, gătește ca să pună masă
Și așteaptă-n zâmbet zilnic soțul cu proaspăt chip.. de îngeraș.
Și timpul trece, tot ce-adună chiar de primește o bomboană
Aleargă-sufletul la gură să aducă-n casă tot ce strânge
Să crească și pe noua ființă, ce-i sora mea, o dolofană..
Dar tot cu zâmbetul pe buze căci fericirea nu se plânge!.
Iar viața care trece-n vuiet pe lângă ea nici nu contează;
Copii la școală-nvață bine, speranța singură nu moare,
Plătește mult la pregătire, ține doar pâine, nu oftează
Și-n dragoste deplină tatei oferă totul.. că nu doare.
Tot împreună cu bărbatul în timpul liber face casă
Frumoasă, mare ca s-avem; pe drumuri nu vrea să ne lase.
Mereu pe jos aduce hrană cu mâini roșite de grea plasă;
La școli înalte ca să poată să țină doi copii în clase.
Eu reușitul, drept răsplată îi las să fie fericiți
Plecând cu diplomă de merit să demonstrez bun simț, cultură..
Mă-ndrept pretins specialist, zâmbindu-le; lăsați prostiți
Căci nici nu știu de bine e?! Cum să se arate-n conjunctură?.
Se pare că cei 7 ani ce îi invoc crescuți acasă
Au fost prea mici ca să mă-ndrume la suflet cum să dau zălog;
Căci nu-i de-ajuns nici ajutorul ce-am returnat cu bon de casă
Lăsând doar dor în inimi frânte, căci tot ei dau și nu îi rog.
Și tot nemulțumit în viață -căci doar mașină și mulți bani
N-ajung la țeluri mult sporite de faimă, libertate, carte-
Mă-ndrept cu zel spre nouă lume, din cei ce ne erau „dușmani”,
Trecând ocean cu multe spume și vise pline.. de departe.
Și bine-o duc măcar în parte, copii răsar căci ăsta-i ciclul,
Tot vreau mai mult să strâng, s-adun, să am avut mai meritoriu..
Nu-mi uit părinți, dau telefoane, căci știu că le-am produs supliciul
Ce ei nu-l plâng deși răspund.. la zilnic interogatoriu.
Cu drag i-am invitat să vină, căci libertatea și-au avut-o,
În vizită de țară nouă -cu case-n nori și bunăstare
Ca un câștig ce se cuvine- dar nu de dat, c-au obținut-o
Pe merit, fericiți să-mi vadă ai mei copii de peste mare.
Dar doar o lună au vrut să stea căci nimeni n-are grijă acasă
Și două gemene-i așteaptă, nepoate mici, copii de soră..
Tata-mi muncește zi-lumină, grădina mare-o dă la coasă
„Tondeoza” neștiind a conduce iar mama croșetează robă.
Se-ntorc cu ochi sclipind de lacrimi de nici nu știu la ce sunt bune;
Regret de despărțiri, plecare sau stat atâta fără tihnă?..
Sau dor pentru cămin cu fete ce de „iubire” le-au dat nume
Și multe griji ce au în sarcini.. plus sorei ca să-i dea odihnă?.
Dar ce mă fac căci școala multă, IQ-ul înalt, nu-s de folos.
Nici bani ce-am strâns cu sârg de muncă și dor de ei nu au ajuns.
Nu știu s-o fac! Nu sunt capabil, deși copil sârguincios;
Să cumpăr o eternitate?! Să nu rămân un bun de plâns!?.
Am pus în joc a mea iubire -tardivă cum o dăm cu toți-
Și-am vrut câștig de nemurire cu doctori fazi.. puțină știință.
Dar chiar de suflet faci implant nu poți părinți să-i faci nepoți,
Nici viață-n taler nu poți lua, nici bani n-ajung! E neputință!!!.
S-au dus pierduți în veci departe un tată-Dumnezeu și-o mamă,
Veniți ca mine-n începuturi; plecați doar trup în scânduri lucii..
Pierduții minții căci doar simțitu-i rămas aici pe cruce-n ramă
Iar tot ce-i dor, iubiri, speranțe, plăceri de bine, griji, ambiții..
.. Sunt doar făclii; căldură dându-mi la nesfârșit de existență.
Cu o credință filantropă de-a face bine pân-la moarte
Aș vrea să mă-ntrupez Mesie, să-mprăștii duh și experiență,
Să uit de rău, de răzbunare, de avuții, de vini deșarte!
29. 04. 2010

Dj Undoo feat Raku & Aforic - Epoca de Aur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Raku’
Invingeam in etape la fel ca la Tapae, ager
Baricadați la Sarmizegetusa in cetate
Până când unu’ a trădat viaductele dace
Lecția, istoria repetându-se până-n zilele noastre
De la Mihai Viteazu’ prins departe de oase
Mereu vânduți de bastarzi în alianțe hoate
Pân’ la soldații duși la Otopeni la moarte
Și frații snopiți de ortacii din securitate
Aceiași trădători scoțați fapte din manuale
Folosind mercenar steagu’ și trupele naționale
Crezul armatei de-a duce doar lupte de apărare
Când taci prea fericit de un salariu foarte mare
Țăran de oraș taxat știai că din tot congresul
Singuru’ retras din funcție e cuplul Ceaușescu’
Unde se-ascunde restu?
Cine-a pitit Piteștiu?
Și te reeducă-n Playboy să pui Biblia la resturi?
N-or fi dușmanii ei,
Atei ca Iliescu, ori sataniștii corporațiilor ce ne tot duc cu presu’
Datorând la FMI, țara stopând progresu’
Cât să-ți vândă ție pâinea ta și groapa să-ți pui leșu’
Aforic
Vorbesc de conspirații românești și secrete lumești
Securitate, CIA, Mossad, agenții cerești
Adventiști creștini, muritori cretini, muncitori bețivi
Cum să mă combini?
Spălare pe creier ca George Orwell
Eroi de fier ai epocii de fel
Moderne de aer și oțel
Brigada Nicu Ceaușescu, Voicu Madalin, Irinel Columbeanu’, copii lu’ Mizil
Cum crezi c-a fost? (cum?)
Știi cum? C-a și acum!
Că peste tot miroase a parfum, mai puțin bani pe album
Hoții mari sunt șefii roboților tari
Miron Cozma, Eftin Moșman, Via Rovinari
1989 îmi vin în cap atâtea nume
Mulți sunt curve, Hrebenciuc grătare c-o grămadă de lume
Roșia Montană-i moșia română dată de pomană la tv-i tocana, Otv fată morgană
WikiLeaks o dă la fix în manuscris, bandiții strigi că ambasada americană s-a închis
Dinozauri CNA, minotauri DNA
ADN și microcosmos, totul e real. *********!

Direcția 5 - Anii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Anii ’80 cu tabuuri și-ncercări,
’90 cu succese și ratări,
2000 cu speranțe și blazări,
Cum vor fi anii noștri viitori?.

Refren x2
Anii care trec nu mai pot să revină,
Anii petrecuți cu rău și cu bine,
Anii cei mai buni sunt cei care-o să vină,
Anii.

Anii ’80 au fost grei, s-au dus ușor,
’90 cu naivitatea lor,
2000 într-un ritm amețitor,
Cum vor fi anii noștri viitori?.

Refren x2
Anii care trec nu mai pot să revină,
Anii petrecuți cu rău și cu bine,
Anii cei mai buni sunt cei care-o să vină,
Anii.

Mihaela Runceanu - Cântec de Seară - Duet cu Ioan Luchian Mihalea - 1986

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mihaela Runceanu
Noi te-am așteptat
Ioan Luchian Mihalea
Cu vis nepătat
Mihaela Runceanu
Și gândul de șoapte ce alină duios
Ioan Luchian Mihalea
Fii bine venit
Mihaela Runceanu
De soare privit
Ioan Luchian Mihalea
Cu gândul de bine alături mereu.
Ioan Luchian Mihalea
Noi te-am așteptat
Mihaela Runceanu
Cu vis nepătat
Ioan Luchian Mihalea
Și gândul de șoapte ce alină duios
Mihaela Runceanu
Fii bine venit
Ioan Luchian Mihalea
De soare privit
Mihaela Runceanu
Cu gândul de bine alături mereu.

Duet
Dormi fără teamă până-n zori,
Dormi legănat de flori
Vise să te mângâie ușor
Numai de noi, numai de noi să-ți fie dor
Aa, a–-la–-la–-la–-la–-la, la
Aa, a–-la–-la–-la–-la–-la, la.
Nu-ți fie teamă liniște și pace pe pământ
Așa va fi, așa va fi cât vei trăi.

Ioan Luchian Mihalea
Cu strigăt curat
Duet
În viață ai intrat
Ioan Luchian Mihalea
Privind cu uimire ce-n jur e frumos
Mihaela Runceanu
De grabă să crești
Ioan Luchian Mihalea
Să înveți să iubești
Mihaela Runceanu
Și alături de tine să fim fericiți.

Mihaela Runceanu
Cu strigăt curat
Ioan Luchian Mihalea
Cu strigăt curat
Mihaela Runceanu
În viață ai intrat
Ioan Luchian Mihalea
În viață ai intrat
Mihaela Runceanu
Privind cu uimire ce-n jur e frumos
Ioan Luchian Mihalea
De grabă să crești
Ioan Luchian Mihalea
Să înveți să iubești
Ioan Luchian Mihalea
Și alături de tine să fim fericiți.

Duet
Dormi fără teamă până-n zori,
Dormi legănat de flori
Vise să te mângâie ușor
Numai de noi, numai de noi să-ți fie dor.
Doar pentru tine veghea noastră nu e-n zadar
Doar pentru tine pui de om supremul dar
Nu-ți fie teamă liniște și pace pe pământ
Așa va fi, așa va fi cât vei trăi.
Așa va fi, așa va fi cât vei trăi
Așa va fi, așa va fi cât vei trăi.

Ioan Luchian Mihalea
Noapte bună
Mihaela Runceanu
Noapte bună

Mihaela Runceanu - Să Crezi în Dragostea Mea - 1987

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

1. Ca să înțelegi mai bine, te uită-napoi
Să vezi cum umbra vremii se ține după noi
Dar mi-aș dori să cadă o ploaie fumurie
Să șteargă această pasă numită gelozie.
2. O să ne fie bine, dar nu te frământa
Și lasă bucuria să vină când vrea ea
De ce nu lași misterul să dea atât cât are
De ce prefaci iubirea în semne de întrebare.

Refren: Să crezi în dragostea mea,
Fiindcă timpul e de partea ta
Va ține cu amândoi,
Și va trece cum vrem noi.
– Și vom rămâne aceiași,
Și nicio amintire nu ne va trăda
În dar să crezi în dragostea mea,
Îmi doresc atât de mult, atât de mult să crezi.

Refren: Să crezi în dragostea mea,
Fiindcă timpul e de partea ta
O, Să crezi în dragostea mea,
Fiindcă timpul e de partea ta.
– Să crezi
Să crezi în dragostea mea,
Fiindcă timpul, timpul e de partea ta,
Să crezi îmi doresc atât de mult
Să crezi

Cosmano - Sunt de Pe Vremea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt de pe vremea când nu era Pro TV și Antena
E Pistruiatul azi la 5 în parc la cinema!
Mă întreb de ce omul atunci era mai integru?
De ce pozele de când sunt mic sunt toate alb negru?
Era TV cu lămpi, doar trei canale, ce monoton
Nu era telecomandă, schimbai de la buton
Nu mai văd copii la joacă, nu mai e cine să țipe
Atunci făceam la fotbal coadă, așteptam 3 echipe
Sunt din vremea când încă se folosea soba
Sunt din vremea când Hagi îl loba pe Cordoba
Nu era nimeni în trend, toți se îmbrăcau clasic
Sunt de pe vremea când Mărgelatu era Florin Piersic
Sunt de pe vremea când încă nu exista consolă (PSP)
Sunt de când sucul Pepsi se numea Pepsi-Cola
Am crescut pe poeziile lui Eminescu și Coșbuc
Mă mândresc că nu fac parte generației Facebook!
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea când frații nu se urau
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea când frații se respectau
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea când făceam orice în jumate
Sunt de pe vremea, sunt de pe vremea
Sunt de pe vremea jocului „Nu te supăra, frate!”
Sunt de pe vremea când puștii nu se uitau urât
Sunt de pe vremea când plecam jos cu cheia de gât
Nu erau SMS-uri, era cerneală ca să rămână
Sunt de când scrisorile erau scrise de mână
Nu erau mobile, se excludea cancerul ca risc
Sunt de când formam numărul la telefonul cu disc
Carpați fără filtru, alții își făceau din tutun
Sunt de pe vremea când se producea Dacia Lăstun
Nu ne permiteam mașină, mergeam pe biciclete
Sunt de când înregistram la casetofon pe casete
Sunt de pe vremea când femeile se mai puteau abține
Acum e vremea când prea puține mai sunt virgine
Sunt de pe vremea când le cucereai doar cu o floare
Acum le cucerești cu scârțâit de BMW la semafoare
Nu erau droguri legale, parcă era un aer mai plăcut
Eu sunt din generația cu cheia de gât

Cumicu - Cuadrupla

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Uaaa de p***a mea. Hipa-hipa
E repeat generația ’87, cu mult zgomot și șoapte în cameră. Pentru vremurile când faceam rap și era kilu’ la lapte 15 mii, zic:
2 0 1 2 proba,
demarez în tromba
flow-ul îl mulez după tobă
tic-taca-tic
calculat când pic pe beat.
Ce către UE mic pregătit, zic
Același, indiferent, nenorocit (…)
Clasic și din spate pus pe repeat
dus spre infinit de surplus (…)
Și dacă treaba sună bine vezi că am pornit.
Luați o pauză ca atunci când rimați
n-aveți cauză
nici sânge în voi ca p***a-n menopauză
Textul meu cuprinde vorbe și cuvinte
scrise exact cum îmi vin în minte
niciodată n-am fost plin de
propriul meu sine
Junior ține minte
ca flow-ul meu mereu îmi bate ușa-n ținte
Ți-am zis că nimic nu poate să îl schimbe
iou. Convoc comisia
MC-ii sugative, dați-vă demisia!
Mișcarea hip-hop transformată în tip-top
ca aici MC-ii-s notați după ce clip scot.
Mort trag să-mi sparg mansarda
când unii o ard pe bulevard
retard ca retarda
Nu te agita ba (…)
ca iar o f*t pe ma-ta ca să întind coarda
Vorba lungă e sărăcia omului, hei
și vorba dulce, capcana curvei!
Alege dintre astea două una,
însă vezi că cu scrisu’ faci foamea întruna.
Am studiat la greu cadențe, cu perseverențe
ambiționați doar de consecvențe
am vrut s-o ducem înapoi la esențe
da’ am dat doar de zdrențe
și-am făcut absențe.
După liceu indiferentu’
mi-a marcat prezentu’
dar l-am ținut un an, nu i-am dat încă drumu’
Ăștia-mi ziceau Alin nebunu’
ca trăiam între orhidei
stând zile întregi la rând cu ai mei
capu-n foi, n-am decât un rând cu o mie de idei.
Și nu-nțelege nimeni ce-i.
Dar, lasă bro oricum să bată acolo niște (…)
și jos ca la fileu, numai cu eseu
hai să tragem din troleu
acuma un pormoneu
ca n-avem niciun leu ba, pe leu
și mâine dimineața ne pornim în turneu.

Carbon - Cum Era

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Prea ușor, put*nile de azi se dau hard core,
Le dau din trecut cum o ardeam pe Eugenia și Brifcor
Pustani pe maidan, bateam bila pe 35, rupeam
Teneși, Drăgășani, nu ne rupeam cu bila-n seringi
Oameni mari reduși la tăcere ca niște păpuși,
Îndurau supuși, tot ce era rău venea de la ruși
Se-nfirma cu zeii patriei, pionierii, UTC-iștii,
Ma-nconjurau cizmarii, oțelarii și textiliștii
Știi Tricodava-uri, I.M.G.P și Vulcan
Șantiere cu schele în cartiere ridicate-ntr-un an
Aprindeam oglinzi diamant pe lămpi retroactiv
M mergea doar cu palme, asta dacă știai unde să-l atingi.

REFREN (X2)
Deci înțelegi cum era? Înțelegi cum se punea problema în copilăria mea?
Acum e altceva, nu mai exagera.
Nu te da lovit căci astăzi te poți ridica
Atunci te închideau doar pentru că spuneai ce nu trebuia..

POST-REFREN:
Înțelegi cum era? Înțelegi cum era? Zi, înțelegi cum era? (X3)
Înțelegi cum era.. în copilăria mea?.

Strofa II:
Vezi tu copiii se jucau cu țeava și cornetul,
Nu se spălau pe creier cu Facebook și internetul..
Nu ca n-aș fi pentru dezvoltare, atunci zis emancipare,
Cum auzeam în difuzoare ședințele cincinale
Că suntem tovarăși fruntași când toți erau nevoiași,
Când se legau căsătorii doar pentr-un buletin de oraș
Pâinea era ruptă din rai și te dădeai pe mălai,
Băgai la greu ceai și unde întorceai capul vedeai
cozi la rații, o întreaga nație îndobitocită ca măgarii,
Când prindeam posturi străine: numai rușii și bulgarii,
O epocă fără culoare, demnitate și onoare,
Ce a lăsat oameni blocați în capcane mentale..

REFREN (X2).

POST-REFREN.

Strofa III:
Dacă faceai scandal te trezeai la canal,
Unde munceai până îți dădeai duhul, sau intrai în spital
Nu puteai visa liber, nu puteai să ai secrete
Erai un paria de pus la perete dacă purtai plete..
N-aveai timp de regrete, și lucrai la normă
Purtai aceeași uniformă, secera și ciocanul le aveai ca dogmă,
Cu etica întunecată, ca buleftrica era des tăiată,
Trebuia să ai stoc de lumânări și lanternă pătrată
Bunicii noștrii n-aveau dreptul la o bucată de pământ,
Și când copii nevinovați erau încântați că sunt
Privilegiați să aibă onoarea să fie pixeli și decibeli
În ziua de 23 august pentru 2 tembeli..

REFREN (X2).

POST-REFREN

Cargo - Clasa Muncitoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cargo – Clasa muncitoare.
Zorii mocnesc dinspre noapte-nspre gri, ceasul e cinci jumătate.
Stau pensionarii la coadă.
La colț se dă astăzi lapte.
Cerul-i de plumb, ca privirile lor.
Merg muncitori la uzină,
Pașii le sunt grei după cei patru’ș’cinci de ani de lumină.

Refren:
Clasa muncitoare, mândră ca un soare,
Mândră ca un munte de fier,
Clasa ne-ndrumă și ne luminează,
Glasu-i se înalță victorios pan’ la cer.
La, la, la, ..
Mare ca un munte de fier,
Soare pe un munte de fier,
Tare ca un munte de fier,.
Refren..

Cargo - 1989

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Merg pe stradă, nu văd unde calc.
Toate hainele pe dos le-mbrac.
Văd prin oameni, nu mai văd nimic,
Privirile-mi sunt grele, nu pot să le ridic.
’89 mi pare a fi un vis:
Focuri vii în minte iar mi s-au aprins,
Intră-n mine toate clipele
Cum intră-n gară toate trenurile.
Oh, oh, anule, strânge-ți zilele și oprește-te!
Calendarul azi l-am aruncat,
Ceasul din perete de ciudă a crăpat.
Astăzi soarele n-a mai apus,
Stă și strălucește tot acolo sus.
Mi se pare ziua cât un an,
Vise-mi ies din minte ca dintr-un vulcan.