Giorgios Seferis - În Maniera Lui GS

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oriunde călătoresc, Grecia mă rănește.
La Pilios, cămașa Centaurului,
între castani,
aluneca printre frunze să-mi înfășoare trupul
pe când urcam povârnișul și marea mă urma
cățărându-se ca mercurul termometrului,
spre izvoarele din munți.
La Santorini, atingând insulele-n scufundare,
ascultând un fluier peste
pietrele ponce,
mâna mi-o țintui deodată pe copastie
o săgeată țâșnită spre mine din depărtarea
tinereții care-a apus.
La Mycena am ridicat și eu marile pietre
și tezaurele Atrizilor
și lângă ei am dormit la hotelul „Frumoasei
Elena a lui Menelaos”;
am plecat doar în zori când a grăit Casandra
cu un cocoș agâțat de grumazul ei negru.
La Spetses, la Poros și la Myconos
m-au ofticat barcarolele.
*.
Ce vor toți aceștia care spun că
se află în Atena sau la Pireu?
Unul vine din Salamina și-l întreabă pe altul
dacă nu cumva vine „dinspre Omonia” –
„Nu, din Syndagma”, răspunde, și-i mulțumit.
„L-am întâlnit pe Ianni, mi-a plătit o înghețată”.
Între timp, Grecia călătorește,
nu știm nimic, nu știm că noi suntem
debarcați fără excepție.
nu știm amărăciunea portului când i-au plecat
toate corăbiile;
râdem de cei care-o simt.
Stranie lume! Ei se cred în Attica
și de fapt nu se află nicăieri;
folosesc loțiuni pentru-ntărirea părului,
se fotografiază; omul pe care-l vezi
profilat pe un fond
cu porumbei și flori
accepta ca mâna bătrânului fotograf
să-i netezească ridurile
care scriau pe fața lui
toate păsările cerului.
Între timp, Grecia călătorește, călătorește
și dacă „Egeea înflorește de morți”,
aceștia sunt cei care-au vrut să mai prindă marea
corabie, înotând,
acei ce s-au săturat să aștepte corăbiile
care nu mai pot să pornească
pe ELSI, SAMOTRAKI, AMBRAKIKOS.
Șuieră navele, șuieră peste Pireu
șuieră-n înserare și nici un muncitor
nu se mișcă
nici un lanț n-a lucit ud în ultima rază
care apune,
căpitanul rămâne înmărmurit în
alb și auriu.
Oriunde mă duc, Grecia mă rănește,
draperii de munți, arhipelaguri, stânci..
Corabia ce mă poartă se cheamă „AGONIE 937”.
Pe „Aulis”, așteptând să pornească.
Vara, 1936.

anii 30 – Versuri.pro

Giorgios Seferis - În Maniera Lui GS