ECTOR
Femeie scumpă mie, tu lacrimile seacă!
După bătaia cruntă dorința mea ea pleacă,
Aceste brațe apar Pergamu-amenințat.
Și-n lupta pentru sfinte a zeilor cămine
Eu cad, mântuitorul al patriei și-n fine
Cobor la râul stigic de glorie urmat.

ANDROMACHE
O, n-o să mai aud eu a armelor vuire
Și fieru-ți în portale va zace-n lenevire,
Marea lui Priam vița d-eroi s-o nimici.
Vei merge unde ziua etern nu mai lumina,
Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină,
Colo unde amorul-ți în Lethe va muri.

ECTOR
Orice dorință-n mine, în mine-orice gândire,
Le-oi cufunda în Lethe, în râul de-amuțire,
Dar nu și-al meu amor.
Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează,
Încinge-mi a mea spadă și doliul îți lasă!
Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector.