Marin Sorescu - Studiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aveam de mult o bănuială împotriva mea
și astăzi m-am ținut toată ziua după mine
La o distanță care să nu bată la ochi.
Aflați că sunt mai periculos decât credeam.
Când ies pe stradă mă uit în dreapta și-n stânga
Ca și când aș fotografia în continuu
Casele, oamenii, stâlpii de telegraf
Și toate bogățiile.
Apoi din te miri ce
(Pentru a nu fi recunoscut)
Îmi schimb expresia sufletului
Fața mea e un adevărat alfabet Morse
Care transmite tot timpul cine știe ce secrete
Oamenilor din Lună care stau cu urechea pe noi.
Când șed la masă
Rup dintr-o foaie de hârtie
Bucățele mici, care, făcute cocoloș
Sunt aruncate imediat uitării
Ceea ce e foarte ciudat.
Deseară voi coborî și în somnul meu
Pe o funie pe care o port special în buzunar
Să văd ce mărturisește acolo individul
Ce-și aduce aminte în mod spontan
Și – mai important – cine anume
Îi furnizează relațiile dintre lucruri.
După care voi proceda
La întocmirea fișei.

Underman - Dacă Pleci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Porți o inimă fragilă, copilă?
Să n-o sparg în palmele mele precum o clepsidră.
M-am speriat și am uitat ce înseamnă dăruire,
Știu acum, regăsesc în tine doar dezamăgire.
Trec prin mine atâtea chestii deodată,
De parcă nu mai înțeleg nimic din senzația asta beată.
Trăiam vremuri simple când știam ce să-ți dăruiesc,
Acum tot ce simt pentru tine este că mă împotmolesc.
Nu mai regăsesc iubirea prin locuri nefirești,
Când îți scriam pe frigider doar ca să te încălzești.
Totul în jur e clar, de parcă-i apă plată,
Vezi că încerc să înot, dar uite că mă-nnec la suprafață.
Fugi, cauți protecție, vrei să-mi dai o lecție,
Toarnă-ți cuvintele în palmă, haide, fă-mi o frecție.
Că sunt tobă de carte, dar uite că-n zadar am bătut-o,
Recunosc, am forțat mâna sorții până am rupt-o.
Astea nu sunt întrebări, e doar o simplă analiză,
Uită-te în oglindă și spune-mi ce vezi, ființă?
Nu-ncerca să minți că ne cutremurăm amândoi
Și nu am să mai pot fi același om pe aceste soluri moi.
Prefer adevărul, chiar dacă uneori doare,
Și adevărul este că ce s-a născut între noi doi moare.
Îți dăruiesc libertate, eu oricum nu știu ce să fac cu ea,
Dacă pleci, ia cu tine și inima, inima mea.
[R].
Nu mă rog pentru că doar o pradă se roagă,
Doar am să-nchid puțin din ochii mei, dragă,
Poate așa am să captez un cadru clar, intens,
Și toate astea vor căpăta într-un final un mare sens.
Spuneam că vom privi împreună oceane și mări
Și-am văzut până acum doar lacrimile tale pe scări.
Sunt bucăți din noi doi împrăștiate pe tot covorul,
Am să-ncerc să le pun la loc doar pentru a afla adevărul.
Îmi pare rău că te dezamăgesc sau nu,
Ce să mai știu eu acum când nu mai înțelegi nimic nici tu.
Suntem cei mai nocivi prieteni,
Un proces amânat până la noi termeni, tu de ce te temi?
Mi-e frig fără tine și tremur tare, dar vii lângă mine și mi se pare
Prea mare căldura asta îngrozitoare.
Acolo unde ești tu e doar o parte din mine,
Restul se-ndepărtează ușor, dar sigur de la sine.
Nu sunt în stare să-ți stârnesc stări,
Dacă vrei un peisaj frumos, mai bine caută-l în depărtări.
Am găsit o poză cu mine de când eram puternic,
Acum sunt un nemernic și asta nu-ți poate fi prielnic.
O arunc pe foc și parcă mă-ncălzesc puțin,
Cred că mai bine plec doar ca să știu de unde revin.
Sunt departe de mine, recunosc,
În jur doar gheață pe jos, n-are rost să iau vreun soare la rost.
Mă uit inert când îți strângi din lucruri,
Dacă eram magician, încercam să aplic vreo două trucuri.
Dar tu te pierzi în depărtare, poate așa e mai bine
Și eu fredonez singur: „Dacă pleci, ia-mă și pe mine”.
[R].
Nu mă rog pentru că doar o pradă se roagă,
Doar am să-nchid puțin din ochii mei, dragă,
Poate așa am să captez un cadru clar, intens,
Și toate astea vor căpăta într-un final un mare sens.

Analiză personală – Versuri.pro

Marin Sorescu - Studiu

Underman - Dacă Pleci