amintiri razboi – Versuri.pro

Dinu Flamand - Un S Întors

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un S întors, îl știu, un S întors
Tăiai un S și-n grinzile de casă
Și crucea parcă o făceai întoarsă
O singură mișcare: frunte… umăr
Pe pieptul tău un mare S întors.
Așa scriai și N-ul, tot întors
„SUNT SĂNĂTOS” – ai scris atunci scrisoarea,
Târziu de tot se risipea războiul
Și te-ai întors tot cu un S întors.
Mai ai prin mâna stângă-un drum de glonte
Pe unde fuge frigul și uitarea
Și mă întrebi dacă va fi război
Și-aș vrea să-ți scriu că nu, cu N întors
cum stă-n naivul alfabet? SPERANȚA!

Guillaume Apollinaire - Umbra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iată că iarăși m-ați năpădit,
Amintiri despre camarazii de arme, morți în război,
Măslină a timpului,
Amintiri devenite astăzi un tot întreg,
Precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
Precum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparență ce și-a luat
Forma instabilă a umbrei mele;
Un indian în veșnică pândă;
Umbră, vă târâți spre mine,
Mai mult, însă, nu mă auziți,
N-o să mai cunoașteți cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
Că n-o să mă părăsiți niciodată,
Fiindcă mă iubiți
Și dansați în soare și nu faceți colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.
Un zeu umil.

Nichita Stănescu - Amintindu-Mi de Război

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un arc de întuneric aplec atunci când las fruntea
să-mi cadă sub culori şi uneori îmi pare că-i numai
un răgaz şi că se rupe timpul îmi pare alteori.
Pietrificat, auzul în romburi şi ovale ferigă e în stratul de grafit.
Un fierăstrău cu dinţi de lucie
răcoare se-afundă-n trunchiul lui necontenit.
Mişcarea rece, sacadată
e dinainte înapoi,
cu dinţi de fierăstrău muşcând se-arată,
reci, amintirile din noi.
Un arc de întuneric aplec câteodată
şi o durere rece mă face să-l dezdoi.

Walt Whitman - 1861

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am înarmat, an al războiului!
Nu rimele de preț sau stihurile dulci sunt pentru
tine.
Și nu-mi apari nici ca un palid poetastru stând
la birou să-și numere cadențele piano,
Ci ca un om voinic, cutezător,
În uniformă albastră, în marș, cu arma pe umăr,
Cu trup vânjos și chipul ars de soare, cu baioneta
la centură, pe un șold,
Așa cum mi-ai apărut atunci când ți-am auzit
tunătorul apel, sonorul tău glas răsunând
de-a curmezișul continentului,
Vocea ta bărbătească, an al războiului, ce se-nălța
prin marile orașe,
Și te-am văzut trecând printre oamenii din
Manhattan, ca orice muncitor al
Manhattanului
Sau străbătând cu pasul uriaș câmpiile din Illinois
și Indiana,
Și te-am văzut cum străbăteai apusul, cum scoborai
zvelt, iute, coastele Alleghenylor,
Sau dinspre marile lacuri, sau în Pennsylvania,
sau pe punți de vapor, plutind
de-a lungul țărmurilor lui Ohio,
S-au către miazăzi, de-a lungul râurilor Tennessee
ori Chattanooga pe piscuri de munte,
Peste tot ți-am văzut, an vajnic, mersul și trupul
vânjos, în uniformă albastră,
Și ți-am auzit vocea dârză zvârlită către zări
iar și iar,
An ce-ai cântat prin gura tunului cu buze rotunjite,
Da, te repet aici, an zdrobitor, năvalnic, an trist
al nebuniei!