Nichifor Crainic - Amiaza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din zorii dimineţii şi până adineauri
Se-nveseli văzduhul de ştrengării de grauri,
Şi ciocârlii în aer văzui cum îndoiesc
Din cântece şi sboruri frânturi de arabesc.
Şi grânele, mişcate de mâni aeriene,
Îşi clătinau comoara şi mii de buruiene
Cu spicele de aur cântară-n simfonie..
Acum din cer apasă o grea monotonie.
Le-a înecat pe toate o linişte profundă,
Deşerturile zării lumina le inundă.
Colinele-albăstrite şi-nvinse de dogoare
Molatica lor lene şi-o trândăvesc la soare.
Sorbind nemărginirii visări de raze pline,
Dorm toate-acum, – e clipa uitărilor de sine.
În aerul ce fierbe în unde săltăreţe,
Din repezi tot mai repezi, din creţe tot mai creţe,
Se risipeşte parcă tot sufletul naturii
Topit de ne-ndurarea luminii şi-a căldurii.
Ca din fântâni ascunse în tainiţele firii
Curg slobode pe lume tăcerile-adormirii
Şi-n greaua lor năvală treptat au aiurit
Vieaţa-mprăştiată în largul nesfârşit.

amiaza versuri – Versuri.pro

Nichifor Crainic - Amiaza