A spus că pleacă, eram sigur că se-ntoarce,
Credeam că va fi cu mine indiferent de ce i-aș face.
Dar am fost prost că-ntr-un timp gândeam așa
Și nici nu-mi trecea prin cap că va fi cu altcineva.

A fost ultima ceartă, ultima clipă-n doi,
Ultima mângâiere înainte de război.
Credeam că mă vei accepta vreo două vieți
Și-am uitat complet ideea că mai sunt și alți băieți.

Eu am dezamăgit-o, am rănit-o, am mințit-o,
Nu mai sunt ca la-nceput, tipul ce-a cucerit-o.
I-am dat speranțe false, a iubit un monstru,
Acum patu-i al meu, dar cândva era patul nostru.

Nu, nu te mai am în gând, nu nu..
Și nu, nu te mai port în inimă, nu!.
Am adus iadul într-un suflet ce avea rai,
Nici n-am avut putere să-ți spun ca să mai stai.

Atunci când ai plecat mi-ai spus tot ce te doare,
Nici nu mă gândeam c-am să privesc sufletul tău cum moare.
Iubirea ei s-a stins, ce-aș putea să fac?
M-am lăsat dus de prostie, dar cum s-o-mpac?

Cum să-i arăt că-mi pare rău și că vreau să mă schimb,
Probabil nu m-ar crede și mi-ar spune că o mint.
E de-nțeles să crezi, de fapt să nu mă crezi,
E de-nțeles că nici măcar nu mai vrei să mă vezi.

Că te-am rănit pe când tu mi-ai adus iubire,
Eu nu ți-am dat nicio floare, dar mai inima din mine.
Dacă ai o femeie lângă tine, n-o minți,
Nu o prosti c-ai să te schimbi dacă nici tu nu știi.

Femeia este cel mai frumos dar creat,
Femeia-i făcută s-o iubești oricând, nu doar în pat!.
Nu, nu te mai am în gând, nu nu..
Și nu, nu te mai port în inimă, nu!.

Nu te mai am în gând, nu, nu
Nu te mai port în inimă.. nu!