II.
Ca o moară de vânt, luni, sâmbătă, miercuri,
Duminică, duminică, e o bomboană de mentă,
E Dumnezeu în menajerie, amin glasul lămpilor,
Trece cavalerul cu turnul Eiffel la butonieră,
În flori de cupru inima, ca buruieni danțul ținutului,
Cerul (gurii) biliard,
Ce afișe sunt mările din Sud.

III.
Proprietarul circului salt mortal ca o reverență,
Câte frânghii, frânghii și în sângerări orchestra,
Echilibristul, din goană, surâde Doamnei din loja 34,
Atletul înaintează cu mușchi ca pietrele gârlelor.
Îmblânzitoarea, de aici, și calul dansează întrerupt,
Interior mă străbate ca un stilet sângele tău,
Sânul se deschide porte-feuille în trapez trecut,
Vântul scrâșnește din dinți în antract.

IV.
La ora asta cu paturi se desfac stele,
Rană și biblie acest cântec milităresc,
Suspin strâns glasul tău e o lumină viitoare,
Inimile noastre ar putea fi ca frații siamezi.
Arterele mi le descui ca mănușile,
Binecuvântarea ta începe aici,
Patefon drumul sub roțile acestei excursii,
Tăcerea e roșie ca ouăle de furnici.
Corect arborii stenografiază pe cer,
Până unde, almanah, lacătul scump,
Intră în mine ca un tren în gară,
Chiuie carnavalesc creierul în os.